Elemente de localizare şi descriere a sitului

Latitudine: 44 N 30' 51''

Longitudine: 23 E 34' 19''

Altitudine: 103 m (toate reperele la centrul castrului)

Acces:

Situl se află pe calea ferată Craiova-Filiaşi, în dreptul gării Răcari, aflată la marginea satului Răcarii de Jos, comuna Brădeşti, judeţul Dolj. Gara se află, practic, peste aşezarea civilă a castrului roman. Castrul însuşi se află la numai cca. 70 SE de gară, împrejmuirea fiind vizibilă pentru oricare călător.

La numai câteva zeci de metri de calea ferată, spre sat, trece şi şoseaua Craiova-Filiaşi (în curs de modernizare), care este, cel puţin cu numele, şi şosea internaţională (E79/ E70). Situl se află la numai 30 km. de centrul Craiovei, şi la 6 km. de centrul oraşului Filiaşi. Trenurile "rapid" fac opriri inclusiv în acesta din urmă.

Atât apropierea de cele două oraşe, cât şi posibilităţile la nivel local (în sat), fac ca să nu existe probleme serioase de aprovizionare sau acomodare pentru oaspeţi. Atât valoarea intrinsecă a sitului, cât şi facilităţile amintite, fac din Răcari un potenţial şantier-şcoală.

Alte considerente legate de plasamentul sitului sunt de găsit în cadrul rapoartelor anuale; vezi, mai ales, raportul pe 2003, figurile 11 şi 13.

Conform legislaţiei în vigoare, folosirea neautorizată a căutătoarelor de metale este considerată infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea. Autorizarea nu se poate obţine decât de către un arheolog profesionist, înscris în Registrul Arheologilor, singura autoritate care poate emite legal autorizaţia fiind Ministerul Culturii şi Cultelor. De asemenea, pătrunderea neautorizată în perimetrul rezervaţiei arheologice, cât şi recuperarea de pe suprafaţă a oricărui material, este contrară legii. Săpătura neautorizată este şi ea o infracţiune.

Dimensiuni

Castrul are, conform vechilor măsurători, 168 x 140 m (lungimea pe E-V), între ziduri. Măsurătorile noastre par ceva mai lungi, dar nu pot fi definitivate până nu vom avea la vedere fragmente de incintă, pe toate laturile. Castrul a fost îngrădit, într-o perioadă mai veche (îngrăditura actuală - ruinată - este din stâlpi de beton, deci din perioada comunistă), şi înglobează inclusiv şantul de apărare principal, adică încă aprox. 15 m pe fiecare latură. Spre Est, însă, există cu siguranţă un al doilea şanţ (în afara perimetrului îngrădit), cu probabilitate ca pe această latură - "de front" - să existe şi un al treilea şanţ (v. raportul pe 2003).

Nu este foarte clar, deocamdată, cât de mare este aşezarea civilă. Dacă vechile estimări se limitau la 8 ha, iar ale mele, de început, erau în jur de 10 ha, începe să-mi fie clar (scriu aceste rânduri în timpul campaniei 2005, fugărit de ploaie...) că este mult mai mare. Lucrările de modernizare ale şoselei, începute în 2003, dar încă nefinalizate, în 2005, au scos la iveală un zid roman de foarte bună factură, în dreptul gării, iar din relatările localnicilor, s-au făcut diverse descoperiri întâmplătoare, în perimetrul satului actual. O monedă romană a fost descoperită departe, spre ENE, dincolo de sat, unde este posibil să fi funcţionat o carieră. Tot departe, spre sud, în marginea luncii, lucrările agricole mecanizate au scos o cantitate apreciabilă de ceramică; situaţia (care îmi aminteşte de cuptoarele de la Durostorum, pe malul Dunării) ar putea reperzenta indiciul unor cuptoare de olar. Toate acestea - aflate încă în stadiul de înregistrare şi prelucrare, sugerează o mărime impresionantă a distribuţiei descoperirilor "civile", punând serioase probleme asupra a ceea ce va fi fost statutul unei aşezări atât de impunătoare. Mă abţin deocamdată de a da o suprafaţă, fie şi estimată, până voi fi în posesia unor estimări mai fine.