CASTRUL DE LA RĂCARI

NIVELURI ARHEOLOGICE

 

Prezentul fişier prezintă, rezumativ şi schematic, principalele elemente descriptive ale principalelor nivele arheologice (niveluri ocupaţionale), pentru a permite înţelegerea situaţiei de ansamblu, cât şi pentru a explicita unele trimiteri din rapoarte referitoare la un nivel sau altul. Nu este vorba despre o descriere completă, ci de una minimală, pentru reprezentarea secvenţei de locuire. Această descriere este susceptibilă de a cunoaşte schimbări, pe măsură ce avansează cercetarea.

1 – CASTRUL MIC de campanie (războaiele daco-romane?)

1.A – săparea şanţului de apărare şi amenajări de apărare şi locuire

1.B – nivelul de funcţionare a primei fortificaţii

1.C – astuparea şanţului şi nivelarea valului

în nivelare (sau într-o altă poziţie superioară şanţului) s-a găsit un dupondius de la Faustina I (după 140), din 2003, şi un sestert de la Antoninus Pius (156/7), ceea ce împinge construcţia castrului mare de pământ în a doua jumătate a sec. II; în 2005 a apărut chiar o monedă mai veche (extrem de tocită, aparţinând dinastiei Antoninilor, anterioară anului 140), pe nivelul inferior al aleii (=N.2), dar, desigur, aceasta nu are cum contribui la o datare mai bună.

Note : cel puţin teoretic este posibil ca etapa 2.A să preceadă etapei 1.C.

Dupondius de la Faustina a fost găsit, în fapt, chiar într-un nivel de amenajare al barăcii de nivel 3.1; sigur, acest fapt contează mai puţin deoarece sestertul de la Antoninus Pius datează nivelarea post 157

 

2 – CASTRUL MARE DE PĂMÂNT

2.A – săpărea şanţului de apărare şi ridicarea valului; acest fapt din urmă este mai degrabă unul teoretic, fiindcă nu există nimic, pe teren, care să poată fi atribuit acestui val; elementele de apărare care pot fi atribuite clar fazei 2, pe elemente observabile, sunt două gropi de par ce vor fi făcut parte din amenajarea palisadei, şi un turn cu bază de piatră, în praetentura dextra, pe mijlocul curtinei; turnul este suprapus de o rampă mică (care cu greu ar putea fi numită "val", nu mai înaltă de jumătate de metru, care însă poartă clar semnele construcţiei incintei de piatră, mai multe dungi subţiri de mortar şi aşchii de piatră), care aparţine însă fazei următoare; nu putem concluziona, deocamdată, decât cu prezumţia că, faza 3 fiind construită pe acelaşi contur, valul fazei anterioare ar fi fost complet înlăturat, pentru a permite construcţia normală a zidului; la această fază nu putem decât spera că săpăturile viitoare vor aduce elemente suplimentare, fiindcă pe S.1 (praetentura dextra, perpendicular pe curtina de răsărit) şi S.2 (praetentura sinistra, pe aceeaşi curtină, în poziţie simetrică) s-au obţinut rezultate similare, însă nelămuritoare în materie

(2.A1 – astuparea vechiului şanţ, lucrări de nivelare în interior)

2.B – reconfigurarea interiorului; se trasează Via Sagularis, cât şi aleea dintre barăci, care vor funcţiona, aproape fără modificări, şi în faza 3

2.C – perioada de funcţionare a castrului mare de pământ

Notă: nu există nici o dovadă că ar exista mai mult de o subfază de funcţionare; pe S. 1 există puţin material arheologic, însă de aici nu se pot trage concluzii cronologice; S.2 s-a oprit, la nivelul campaniei 2005, pe zona de început a barăcilor, aria cercetată aici fiind prea restrânsă pentru a permite judecăţi cantitative

 

3 – CASTRUL DE PIATRĂ

3.A – palisada este înlocuită cu o incintă de piatră, pe aproximativ acelaşi traseu; se astupă şanţul dublu al fazei anterioare şi se sapă şanţul mare (lat de 11 m; ordinea operaţiunilor poate fi inversă), mai spre exterior, la care ulterior se adaugă, spre E, încă cel puţin un şanţ de apărare; foarte posibil, aceste operaţiuni s-au desfăşurat într-un timp mai lung; e posibil ca şanţul 2, de la exterior, să fie adăugat oricând înaintea fazei 4; în spatele zidului se aduce pământ negru, pe o înălţime de minim un metru, realizând primul agger vizibil; se mută Via sagularis cca. 2 metri spre exterior, pentru a face loc unor barăci mai mari. Momentul pare să corespundă prezenţei militare celei mai numeroase, din întreaga perioadă de funcţionare a fortificaţiei.

3.B – nivelul de funcţionare. Aleea dintre barăci, trasată în 2.B, continuă să funcţioneze, fiind progresiv ridicată, prin adăugire de pietriş mărunt

3.C – nivelul vechi al castrului de piatră este incendiat;

3.D – urmează o nivelare şi o reamenajare a spaţiului interior; se adaugă, peste agger, un nou nivel de pământ (acesta – argilos, galben), corespunzând probabil înălţării suplimentare a zidului, sau, pur şi simplu, unor reparaţii (la zona de contact între valul negricios - primul al fazei 3, respectiv subfaza 3.1. - şi valul argilor-gălbui al subfazei 3.2, se găsesc şi materiale de construcţie); Via sagularis este înălţată, dar se pare că, de acum, nu mai are şanţ de scurgere, spre agger (sau, pur şi simplu, nu se vede); de asemenea, amenajarea cu piatră a drumului pare mai neglijentă;

3.E – nivelul de funcţionare: aglomeraţia este însă în continuare mare, fiindc㠖 probabil în acest moment, ceea ce nu este sigur – o parte din alee este blocată de o nouă cameră adăugată barăcii 3.B.1 (partea de Sud a S.1); aceasta funcţionează însă puţină vreme, deoarece peste rămăşiţele construcţiei reapare pietrişul aleii (v. mai les profilul de Sud, foto)

3.F – şi acest al doilea nivel al castrului de piatră este distrus de un incendiu

 

4 – ULTIMA ETAPĂ A CASTRULUI

4.A – cetatea este reconfigurată; motivul aparent ar fi reducerea garnizoanei la un nivel care făcea imposibilă apărarea zidurilor. Vechea ipotez㠖 neargumentat㠖 că cetatea s-ar fi „scurtat”, prin închiderea longitudinală, E-V, pe centru, şi abandonul părţii sudice, a fost confirmată prin două elemente complementare: 1) demantelarea sistematică a zidului de incintă, în jumătatea sudică (sau, cel puţin, pe deschiderea S.1, la curtina de E); 2) adăugarea unui turn, pe jumătatea nordică a curtinei răsăritene (explicaţie: în zonă nu există piatră de bună calitate; reutilizarea celei vechi era practic singura soluţie)

4.B – nivelul de funcţionare; despre jumătatea nordică putem spune că este refortificată, cel puţin prin adăugarea unui turn de mari dimensiuni, pe mijlocul laturii de front; agger-ul este înălţat din nou, prin adăugarea unui al treilea strat de pământ (cel numit, convenţional - "brun"); reamenajarea pare completă, incluzând o Via sagularis adusă, în plan, şi mai aproape de curtină (imediat în spatele turnului nou); se construiesc şi noi barăci; în jumătatea sudică se ridică noi case, dar nu prin nivelarea resturilor incendiate şi reamenajare, ci prin ocuparea unei fâşii „curate”, respectiv fosta Via sagularis. Ceea ce s-a surprins în S.1 pare să reprezinte resturile a mai mult de o construcţie (iar raportul arheologilor militari sugerează o situaţie similară lângă curtina de Vest). Interiorul vechiului castru nu mai este ocupat integral, ci, se pare, cu prioritate, fostele alei dintre barăci. În acea zonă s-a găsit, pe S.1, o fântână cu suprastructură de cărămidă, iar în imediata apropiere, spre N, pare să fi funcţionat un cuptor de olărie (existând numeroase fragmente de „ceramică nou㔠sau rebutată)

4.C – asupra condiţiilor de părăsire a ultimei fortificaţii, încă nu ne putem exprima; presupunem însă o părăsire paşnică (sau ordonată), fiindcă nu există urme de incindiere

monede (nivel 4):

- în S.2, în dărâmăturile de la vest de turn, care suprapun nivelul de construcţie al turnului, se asociază un Severus Alexander (din anii 222-228), cu o Herennia Etruscilla (249-251) emisă de Provincia Dacia

- în S.2, pe nivelul de călcare al turnului nou, se asociază o monedă de la Severus Alexander (222-235; prea tocită şi distrusă pentru a fi citită şi datată exact; poziţia stratigrafică menţionată în caietul de pachete este sub nivelul podelei) cu un Elagabal (218-222), monedă de bronz cu două perforaţii (purtată, deci, mai multă vreme, ca amuletă)

- în S.1, pe nivelul de construcţie al locuinţelor târzii (sau pe ultimul nivel de amenajare al Via sagularis), a fost recuperat un as de la Gordian III (238-244), tocit

- în S.1, caro 4 Sud (la sud de fântână), la baza vegetalului (-30 cm), s-a recuperat un antoninian (?) de la Filip I Arabul (247)

- în S.1, caro 9, la -30, o altă monedă de la Filip, datată 245/6 (sau anul următor)

- în S.1, caro 2, la -67, din fântână, s-a recuperat un sestert de la Herennia Etruscilla (250/251)

 

5 – SECOLUL IV?

rezervăm nivelul 5 unei ipotetice prezenţe umane de-a lungul secolului al IV-lea, datorită numeroaselor monede raportate în trecut (echipa Tocilescu, fiindcă, ciudat, ele lipsesc din raportul Florescu); nimic din săpătura noastră nu lasă să se vadă o asemenea prezenţă, după 3 campanii

 

6 – SECOLUL VI

- aşezarea de secol VI este bine atestată în zonă, atât prin monede (518-520, 3 exemplare), cât şi prin mai multe bordeie, în castru; în 2004 am găsit un fragment ceramic la circa 50 m NV de castru, aşezarea întinzându-se, prin urmare, şi acolo, cât şi mai multe fragmente ceramice în interiorul castrului; singurul complex care poate fi atribuit veacului VI a fost cercetat cvasi-integral de arheologii militari

 

7 – INTERVENŢII RECENTE

este nivelul care indică intervenţiile recente (moderne), în profunzime, afectând situaţia stratigrafică (săpăturile colegilor arheologi de până în 1992, sau intervenţiile localnicilor pentru scoaterea materialelor de construcţii