REZUMAT
Lucrarea este structurată pe trei
volume: text (I), anexe tehnice (II) și ilustrație (III). Elementul de noutate
este volumul al doilea, în care sunt adunate memoratoare tehnice (secțiunea I),
extrase ale bazei de date, la diverse nivele de prelucrare (secțiunile II-V),
comentarii la izvoare literare (secțiunea VI). Acest corpus informatic, de
aproape 400 de pagini, este prezentat separat de volumul de text, care este
astfel degrevat de explicații prea detaliate sau excesiv de tehniciste. Anexele tehnice asigură suportul
argumentativ al textului principal și poate fi de ajutor unui cititor mai
răbdător sau mai curios.
Volumul de text este compus, în afară
de uzualele Introducere și Concluzii, din cinci secțiuni: sistemul
tehnologic (I), sistemul de referință (II), principalele situri ale culturii
Ipotești-Cândești (III), ceramica Ipotești-Cândești (IV) și circumstanțierea
concluziilor (V).
Dincolo de limitele culturale și
cronologice impuse prin tema aleasă, lucrarea își propune, ca scop fundamental,
renovarea mijloacelor de cercetare a ceramicii, prin înlocuirea
descriptivismului subiectiv (buză întoarsă, umăr ridicat, etc) cu elemente
de înregistrare obiectivă, măsurabile și verificabile, cât și prelucrarea
avansată, cu ajutorul tehnologiei informației.
Introducerea
lucrării, alături de un scurt istoric al cercetării arheologice a Epocii
lui Justinian, la nordul Dunării de Jos (exclusiv gurile Dunării), subliniază
atât progresul studiilor morfologice în perioada posbelică, inclusiv în Europa
răsăriteană (exclusiv România), cât și singularitatea acestei lucrări, care
este prima monografie ceramică a unei culturi arheologice post-romane, pentru o
provincie istorică a României. Momentul unei asemenea lucrări venise, fiindcă
ultimul deceniu a adus importante lucrări de sinteză pentru teritorii de
referință (FUSEK 1994 pentru Slovacia, PARCZEWSKI 1993 pentru Polonia, KOLEVA
1992 pentru nordul Bulgariei, STANCIU
1999 pentru câmpia Someșului), cât și monografii ceramice pe domenii de
interes istoric, pentru obiectul de studiu (TROHANI
1999 pentru ceramica getică, OPAIȚ 1996 și OPRIȘ 2000 pentru ceramica romană), sau
rapoarte arheologice fundamentale pentru înțelegerea genezei și sfârșitului
culturii Ipotești-Cândești (POPILIAN & 1998, NICA & 1994, FERCHE
1992, pentru a da numai câteva exemple).
O altă precizare importantă a
Introducerii se referă la aria geografică de interes a lucrării. La momentul precizării
titlului tezei (martie 1995), includerea Olteniei în cultura Ipotești-Cândești
nu prezenta o argumentație mulțumitoare. Astăzi, din contră, această cultură
munteană nu mai poate fi explicată în afara proceselor culturale din dreapta
Oltului inferior, motiv pentru care cercetarea Olteniei a devenit un obiectiv
prioritar.
Secțiunea
I este compusă din trei capitole: morfologie analitică numerică (1),
studiul capacităților (sau volumelor, cap. 2) și prelucrări alfa-numerice (3).
Capitolul
1 se ocupă, la nivel teoretic, de toate aspectele morfologiei recipientelor
ceramice, care sunt măsurabile, stocabile și prelucrabile în formă numerică.
Deși sistemul este original (Sistemul
Compas, v. TEODOR E. 1996), el vehiculează
termeni uzuali oricărui sistem morfologic (înălțime, înălțimea parțială deci
a unui segment, diametrele); alți termeni sunt întâlniți și în alte sisteme
(unghiul la buză sau punctul inflexiunii superioare, de exemplu), însă unii
dintre ei sunt fie mai puțin obișnuiți, fie agregați de o manieră personală
(tangentele la corp, arcuirile corpului, măsurătorile de grosime a peretelui).
Într-un rezumat sistemul nu poate fi descris de o manieră comprehensivă. Să
reținem aici că avem valori de măsurătoare (M*) cele prelevate direct de pe obiect,
mai exact de pe desen și valori de calcul, fie primare (notate P*), fie
secundare (S*). Valorile de calcul reprezintă rezultatul corelării valorilor
de măsurătoare; de exemplu, PI/a reprezintă raportul dintre înălțime și
diametrul maxim (sau median). Autorul a preferat un sistem morfologic propriu
în primul rând datorită dificultății de informare (la nivelul anului 1994, când
a început această activitate) asupra realizărilor în domeniu; opțiunea s-a
demonstrat inspirată, fiindcă Sistemul
Compas este singurul, după știința mea, care este proiectat să prelucreze nu numai forme întregi, ci și
fragmente. Pe de altă parte, nivelul de detaliere al prelevării datelor
brute (valorile de măsurătoare) a permis într-o etapă următoare (1996)
implementarea unei formule de calcul a capacității recipientelor. Evident,
toate aceste calcule sunt realizate de calculator, de o manieră automatizată.
Tot ce are de făcut arheologul, cel
puțin într-o primă etapă, este să măsoare corect și să introducă datele. Succesul
prelucrărilor, la etapa următoare, este condiționat de calitatea
reprezentărilor obiectului arheologic (p. 20-23). Sunt expuse cele mai
frecvente greșeli de reprezentare a obiectelor fragmentare și se argumentează
necesitatea prelevării inventarului arheologic
în integralitatea lui, cât și publicarea lui integrală, pe complexe. Se
solicită, de asemenea, publicarea unor date cât mai puțin prelucrate, evitarea
publicării tipologice. Epoca informației digitale și a Internetului
surmontează dificultățile financiare și organizatorice de publicare
integrală a inventarului; măsurătorile se pot face după desene în creion și se
pot publica în formă tabelară (eventual pe CD, pentru volume mari de date).
Publicațiile-hârtie ar putea folosi pentru ilustrare numai reprezentările
pieselor întregi, eventual în formă fotografică (color, pentru edițiile
digitale). Sunt expuse condițiile tehnice pentru ca o fotografie de obiect să
fie măsurabilă, deci document arheologic. Se recomandă chiar inclusiv
financiar înlocuirea desenelor cu fotografiile (cele digitale sunt...
gratis).
Ce facem însă cu datele brute? Ele
trebuie prelucrate (p. 24-34). În această materie, imaginația noastră este
singura limită. Sunt expuse strict tipurile de prelucrări folosite efectiv
pentru a ajunge la concluzii. Datele stocate numeric pot fi adunate, împărțite,
etc., fiind numere. Putem realiza medii de complex, nivel, sit, microregiune,
regiune (provincie istorică), cultură, sau medii tipologice. Deși mediile sunt
o abstracție, ele rezumă comportamentul tipic al obiectelor culturale într-un
anume perimetru cronologic și geografic. Simpla comparare a unor medii poate
produce deja rezultate. Mediile pot fi folosite și pentru reprezentarea lor
grafică (ca desen), pentru a putea aprecia și intuitiv diferențele constatate
pe cifre. Prelucrarea avansată începe însă cu graficele cu două coordonate.
Pentru exemplificare, putem folosi pe axa x seria de cifre produse de raportul
I/a (înălțime și diametrul median), iar pe axa y seria de cifre produse de
raportul Is/I (înălțime superioară, respectiv înălțime totală); expresii precum
vas înalt, vas bondoc capătă astfel o expresie grafică concretă (v. Anexe
tehnice, secțiunea IV) și putem studia de o manieră mai obiectivă tendința
formelor de a se grupa, deci de a forma grupe morfologice.
Nivele de prelucrare și mai
sofisticate sunt prezentate la tehnicile analogiei absolute, analogiei
relative și înserierii (p. 30-34). Acestea solicită abilități sporite în
utilizarea calculatorului, rezultatele fiind însă pe măsura efortului. Având
suportul datelor metrice ale fiecărei piese, stocate în baza de date, se poate
solicita calculatorului să indice toate piesele ale căror caracteristici sunt
foarte asemănătoare unui anume obiect; aceasta este analogia absolută. Atunci
când dorim însă să înțelegem locul unei grupe morfologice într-un context mai
larg avem nevoie de analogia relativă; aceasta translează cifrele în litere,
pe baza unei scheme prestabilite (de exemplu, pentru intervalul 0-3 avem A, pentru
intervalul 3-6 avem B, etc), ceea ce permite înserierea tuturor mediilor de
grupă existente în baza de date (v. Anexe tehnice, secțiunea V). Analogia
relativă validă (inclusiv o prezumtivă, posibilă și analizabilă înrudire)
este declarată dacă mai mult de 7/10 din caracteristicile formelor sunt comune.
Tabelele de analogie relativă sunt, practic, o înseriere a grupelor ceramice. Pentru înserierea siturilor, ținând cont de
toate grupele ceramice prezente și de frecvența lor, avem nevoie de o înseriere
propriu-zisă, care, în termenii bazei de date, nu este decât un crosstab query; după stabilirea
arbitrară a unui cap de serie, tot ce avem de făcut este să aranjăm
rândurile tabelei rezultate după regula celei mai mici diferențe. Doresc să
precizez și aici că înserierile sunt utile judecății cronologice numai în condițiile unui mediu cultural
omogen (de exemplu o înseriere intra-sit, fără interferențe și influențe
externe considerabile, în interiorul aceleiași culturi); altfel, ceea ce va
indica înserierea va fi mai degrabă diferența culturală, decât cea cronologică.
Gruparea siturilor pe complexe culturale este însă un câștig considerabil.
Judecata cronologică se bazează pe mult mai mult decât analiza morfologică.
Capitolul
2 este o scurtă introducere în studiul capacității recipientelor ceramice
(v. și TEODOR E. 1998 și 2000 b). Măsurătorile prelevate în scopuri
morfologice sunt utilizate pentru a obține fără nici un alt efort cifre de
volum. Ca oricare altă formulă de
calcul a volumului, și aceasta produce o estimare,
cu abateri teoretice de 1-2%. Baza procedurală o constituie descompunerea
analitică a formei (picior; corp inferior; corp superior; gât; intervalul între
diametrele la gât și la gură nu este considerat volum util și nu se calculează,
decât în anumite situații), rezultând forme analoage trunchiului de con;
rezultatul aplicării formulei trunchiului de con i se aplică corecții de
grosime și de arcuire a peretelui; finalmente, rezultatele parțiale se
totalizează. Evident, această manieră de calcul permite și obținerea
capacităților pentru piesele recuperate de jumătate, contribuind la ameliorarea
bazei statistice, avantaj considerabil în special pentru arheologia
migrațiilor, care spre deosebire de arheologia clasică operează cu piese
puține.
Formula de calcul ca întreg
sistemul Compas este proiectată să lucreze cu oale care reprezintă o
majoritate covârșitoare a pieselor evului mediu timpuriu însă, cu unele
adaptări, poate produce rezultate și pentru alte categorii de material ceramic,
cu forme net distincte (pentru amfore există deja o aplicație).
Capitolul
3 încheie expunerea teoretică, prin subsistemul alfanumeric (în curs de
publicare în Arheologia Moldovei).
Opțiunea pentru acest nume se datorează proprietăților câmpurilor unei baze de
date, de a opera cu numere (deci numerice) sau cu litere și orice fel de alte
semne (câmpuri numite alfanumerice).
Subsistemul adresează toate necesitățile de prelucrare a ceramicii care nu se
pretează prelucrării numerice: denumirea codificată a părților componente ale
vasului, accidentele morfologice (abateri de la forma generică a oalei,
precum pragurile, muchiile, nervurile), morfologia buzelor și a bazelor de vas,
elemente prehensoare și anexe de turnare, descrierea fabricației (= a pastei
ceramice) și a decorului, tehnici de modelare și de ardere, funcționalitatea
recipientelor. Perspectiva teoretică este tot una analitică. Pentru
exemplificare, nu ne vom strădui să codificăm toate formele posibile ale buzei
de vas (ceea ce s-a demonstrat imposibil), ci totalitatea elementelor descriptive. Să luăm de exemplu trei
tipuri de buză: îngroșată exterior (să spunem a), șănțuită (b) și îngroșată
exterior și șănțuită (c); este mai economic să spunem că îngroșarea
exterioară este o caracteristică A iar șănțuirea este o caracteristică B;
în această situație primul tip descris va fi A, al doilea tip este B, iar
al treilea este AB. Dacă pentru recenzarea formelor concrete de buze am avea
nevoie de un ceaslov, elementele mnemotehnice ale clasificării buzelor încap pe
numai două pagini (v. planșele VII și VIII). Sistemul este deschis (deci
permite completări) și poate fi utilizat pentru
oricare cultură arheologică.
Această abordare analitică (care
deci descompune problema până la elementele cele mai mici) a fost folosită și
pentru descrierea bazelor de vas, a decorului, dar și la descrierea fabricației
sau a elementelor prehensoare.
Capitolul este închis de câteva
propuneri de organizare a fișelor pentru ceramică (pe teren sau în depozit).