ANEXE – SECŢIUNEA IV (continuare)

K.5. Raşcov 3 – analiză morfologică (vase întregi); BARAN 1988

GRAFIC 1: Înălţimea raportată la diametru (I/a – pe axa x) şi înălţimea superioară raportată la înălţimea totală.

Conform uzanţelor (şi recomandărilor Russanovei), acesta este primul grafic, prin care se definesc înrudirile diverselor forme, funcţie de proporţiile generale.

Sunt definite 9 grupe provizorii (notate de la A la I); de reţinut că grupele (cu piese izolate) H şi I ar putea fi, eventual, redistribuite grupelor A sau C (pentru H) şi B sau D (pentru I).

De remarcat, de la început, că cel puţin jumătate dintre piese se găsesc peste limita Is/I = 0.35, ceea ce nu caracterizează siturile slave.

GRAFIC 2: Proporţii faţă de diametrul maxim (a diametrului la buză pe axa x şi a diametrului la bază pe axa y).

Graficul este mai degrabă confuz şi necesită numeroase distribuiri pe sub-grupe, astfel:

A1 – f/a şi k/a mici

A2 – f/a mare

A3 – k/a mare

B1 – k/a < 0.57

B2 – k/a >0.57, f/a mic

B3 – k/a > 0.57, f/a mare

C1 – f/a < 0,83, k/a > 0.49

C2 – f/a > 0.85

C3 – k/a <0.45

C4 – f/a < 0.75

D1 – f/a > 0.79

D2 – f/a < 0.73

D3 – k/a > 0.7

E1 – k/a < 0.55

E2 – k/a > 0.65

Piesa de la grupa H se află relativ departe de grupele A şi C, rămânând grupă independentă. Nici piesa de la grupa I nu se poate rearonda, aflându-se în proximitatea a două subgrupe B şi o subgrupă D.

Absolut remarcabil este că practic toate piesele au baza lată (k/a > 0.45), ceea ce pur şi simplu exclude situl din rândul celor locuite de slavi.

GRAFIC 3. Lăţimea şi formatul superioare.

Graficul confirmă departajările morfologice şi practic nu aduce nimic nou, componentele grupelor rămânând în aceeaşi zonă, cu diferenţe greu sesizabile pe obiectele reale, fără instrumente de măsură.

Este, din nou, de remarcat că densitatea maximă de piese se află pe lăţimi cuprinse între 29 şi 33, ceea ce este mai degrabă caracteristic siturilor romanice.

GRAFIC 4. Lăţimea şi formatul inferioare.

În linii mari – se pot repeta lucrurile de mai sus. Doar despre subgrupa C2 se poate spune că are tendinţa de a se împărţi în două, respectiv cele două piese din centru-stânga şi piesa din dreapta jos.

Despre grupele din jumătatea dreaptă a graficului se poate spune că absentează complet din lumea slavă. Aceste caracteristici nu sunt foarte uzuale în nici unul dintre siturile mari studiate până aici. Sursa acestei influenţe culturale ar putea fi, eventual, în civilizaţia sarmatică.

GRAFICUL 5. Unghiurile caracteristice. Sunt folosite: diferenţa dintre unghiul la buză şi cel la gât (SU) pe axa x şi tangenta superioară (ts) pe axa y.

În general grupele sunt omogene. Unele grupe sunt mai laxe (de exemplu A1), dar nu necesită detalieri taxonomice. O excepţie o constituie subgrupa C1, piesa din colţul dreapta-jos necesitând o clasificare aparte (este o conformaţie foarte rară, dar nici eroarea de desen nu trebuie exclusă).

GRAFIC 6. Caracteristicile marginii. Pe axa x – înălţimea marginii, ca medie a normelor înălţime superioară şi diametru la gură (SM); pe axa y – înălţimea gâtului (raportată înălţimii marginii în norma diametrului la buză, IG)

Pentru înţelegerea corectă a semnificaţiei graficului, trebuie spus că, la nivel intuitiv, înălţimea marginii este mai importantă decât înălţimea gâtului, ceea ce am încercat să sugerez prin lungimea diferită a axelor.

Grupajul principal de piese, cu SM < 30 şi IG < 50, descrie comportamentul tipic al sitului, caracterizat de valori neobişnuit de mici, în special pentru SM. Este clar, pe de altă parte, că constituţia marginii nu este relevantă pentru această cultură (ceea ce o aseamănă cu multe altele, în epocă).

Piesele care aparţin unor grupe mai bine reprezentate (A1, B1, B2), care se află în afara grupării principale (deci cu margine sau gât înalte), pot reprezenta fie erori de execuţie, fie influenţe din alte medii culturale; aceste piese vor fi marcate distinct, pentru marcarea variaţiei tipologice (la nivel de subgrupe).

Demnă de remarcat ar fi absenţa vaselor fără margine (SM = 0) sau cu buza încheiată spre interior (rezultând IG = 100), ceea ce caracterizează siturile timpurii ale epocii studiate (a doua jumătate a sec. V şi prima jumătate a secolului următor), în toate arealele de interes (Ucraina, Polonia, Slovacia, dar şi Muntenia). Datarea sitului, aşa cum este propusă de autor (începând cu 450), este îndoielnică.

GRAFIC 7. Caracteristicile piciorului. Sunt reprezentate, pe axa x, înălţimea piciorului ca medie a normelor înălţimii inferioare şi diametrului la bază (SP) şi, pe axa y, înălţimea talpei raportată înălţimii piciorului (IT), cifrele având semnificaţii procentuale.

Una dintre numeroasele particularităţi ale acestui sit o reprezintă cifrele mari ale acestui grafic. De aici rezultă şi importanţa particulară a conformaţiei piciorului în clasificarea tipologică.

O observaţie necesară este aceea că piesele care nu au talpă nulă se aliniază relativ pe o diagonală din stânga sus în dreapta jos. Asta înseamnă că, indiferent de mărimea piciorului, mărimea talpei se conservă, reprezentând deci o constantă relativă faţă de alte dimensiuni, de pildă faţă de înălţimea inferioară. Pentru a ilustra acest fenomen să luăm numai piesele aflate la capetele diagonalei: în stânga sus avem o talpă de 91% dintr-un SP cu valoarea 7 (7 * 0.91 = 6.37); în dreapta jos avem o talpă de 24% dintr-un SP cu valoarea 27 (27 * 0.24 = 6.48). Cu alte cuvinte, contribuţia tălpii în aspectul general al vasului (la nivelul cel mai intuitiv) este identică. Desigur, există oarecari variaţii de o parte şi de alta a diagonalei, însă cifrele nu oscilează semnificativ (minimul = 3.77; maximul = 16.8). Aceste explicaţii au fost necesare pentru înţelegerea departajărilor propuse (cu linie discontinuă) în câmpul grafic şi acceptarea unei clasificări simple, în vase a) fără picior (pentru valori SP < 7); b) cu picior dar fără talpă (SP > 14; IT = 0) şi c) cu talpă. Aceste trei categorii vor fi adăugate grupelor stabilite până aici, cu extensiile F, P, T.

La capătul analizei morfologice a oalelor-borcan întregi, lista grupelor temporare a fost studiată, unele diferenţe minore fiind considerate nesemnificative; a rezultat clasificarea definitivă a grupelor şi subgrupelor, care foloseşte următorii termeni, cu următoarele echivalenţe:

ÎNAPOI LA SUMAR ANEXE

ÎNAPOI LA INDEX

vezi tabelul concluziv pentru morfologia vaselor întregi de la Raşcov

MAI DEPARTE – volume vase întregi (Raşcov)