ANEXE TEHNICE – SECŢIUNEA IV (continuare)

M.2. Dulceanca I: filtrul tipologic

- Gr.1 (magenta): vase scunde (I/a = 0.86...1.10) de tip androgin (Is/I = 0.41...0.49); grupa cuprinde, alături de ceramică lucrată cu mâna, toate exemplarele lucrate la roată;

- Gr.2 (albastru): vase înalte (I/a = 1.26...1.42) de tip androgin (Is/I = 0.43...0.49);

- Gr.3 (verde): vase de înălţime mijlocie (I/a = 1.12...1.30) de tip masculin (Is/I = 0.36...0.38);

- Gr.4 (negru): vase scunde (I/a = 0.88...0.97) de tip masculin (Is/I = 0.33...0.38); în expresiile de mai sus expresia "vase înalte/scunde" nu se referă la înălţimea absolută în centimetri, ci la raportul dintre înălţime şi diametrul maxim (aşa cum arată şi sigla);

Graficul al doilea: raporturile diametru la buză - diametrul maxim (pe x) şi diametrul la bază - diametrul maxim (pe y). În ciuda unei aparente indistincţii, grupele stabilite anterior se concentrează în anumite zone ale graficului (cu abateri care, în cazul ceramicii lucrate cu mâna, pot fi puse pe seama unei execuţii defectuoase, deşi contaminarea nu poate fi exclusă);

- Gr.1 îşi păstrează solidaritatea, indiferent de tehnică; se caracterizează prin vase cu deschidere medie-mare (f/a = 0.67...0.82) şi o bază relativ îngustă (k/a = 0.38...0.51); modelul morfologic este, cum era de aşteptat, cel roman;

- Gr. 2 şi 3 se unifică (conturând situaţia unui tip morfologic cu două subtipuri, poziţiile lor din graficul anterior nefiind atât de diferite), fiind definite printr-o bază relativ largă (k/a = 0,50...0.58); deschiderile la gură sunt atipice (de la 0.52 la 0.79, repectiv deschideri mici, mediu-mici şi mediu-mari), dar din care lipsesc deschiderile mari

- Gr. 4 se caracterizează prin deschideri mari (f/a = 0.80...0.84) şi baze medii şi largi (k/a = 0.47...0.58);

Graficul unghiurilor specifice complică lucrurile într-o măsură apreciabilă.

- Grupa 1 (ambele tehnici) este singura care îşi păstrează coerenţa. Şi aici, însă, exemplarul exterior elipsei, cu diferenţa tangentelor aproape de -15, pune problema dacă influenţa este bizantină sau ...gepidică (caz teoretic); modularea marginii se produce mijlociu şi mult (SU = 27...54), în timp ce diferenţele tangentelor sunt aproape neutre (St = -3...11), ceea ce semnifică o tendinţă de abandonare a morfologiei romane tradiţionale şi racordarea la moda dunăreană a epocii;

- Grupa 2 este, parţial, la remorca Gr.1 (ceea ce poate sugera o aculturaţie), în timp ce exemplarele practic fără margine (SU = 0...5) se găsesc într-o priză culturală ambiguă, respectiv morfologia unor vase de tradiţie romană, din secolele III-IV, caracterizate de lipsa marginii, sau morfologia vaselor slave timpurii (care însă se datează cel mai târziu în prima jumătate a secolului al VI-lea, ceea ce este greu de admis şi din punct de vedere istoric şi pentru cronologia sitului); situaţia necesită o dezbatere pe larg; problema concretă care se pune este dacă vom opta pentru o sub-divizare a grupelor 2, 3 şi 4, sau vom crea o grupă separată, a vaselor cu modulare a marginii < 20; acest lucru nu poate fi hotârât decât prin grafice suplimentare, care să demonstreze că această categorie este - sau nu - solidară morfologic;

Grafic ajutător, utilizând lăţimea şi formatul superior, pentru a verifica în ce măsură (cvasi-)absenţa Marginii produce modificări notabile la nivelul factorilor amintiţi; surprinzător, poate, grupele stabilite anterior îşi conservă solidaritatea, ocupănd părţi definite ale graficului; un al doilea fapt surprinzător (de data aceasta - frapant) este că vase cu lăţimi destul de sensibil diferite (la grupa 1, de exemplu, valorile oscilează între 25 şi 30, ceea ce, intuitiv, reprezintă relativ mult şi se vede ca atare), demonstrează totuşi, în patru grafice diferite, o solidaritate (mai clar: o vecinătate) de netăgăduit; consecinţe teoretice sunt şi plăcute şi ameninţătoare; plăcute - fiiindcă se confirmă intuiţia iniţială [lucrarea din 96] că grupele de lăţime se formează din 5 în 5 unităţi; ameninţătoare - fiindcă avertizează asupra faptului că lucruri aparent distincte pot fi legate de fire discrete dar rezistente şi că procesul de acreditare tipologică este greoi, presupune mai multe etape şi verificări, iar tentaţiile unor soluţii facile (de exemplu graficul unghiurilor specifice) ar trebui refuzate, cel puţin atunci când e posibil;

concluzii:

· Gr.1 este compusă din toate vasele întregi lucrate la roată (4) şi dintr-un număr egal de vase lucrate cu mâna; elementele definitorii sunt: înălţime mică şi mică-mijlocie (I/a = 0.86...1.11), aspect androgin (i.e. diametru maxim puţin deasupra jumătăţii înălţimii (Is/I = 0.41...0.49), deschidere mică şi mijlocie (f/a = 0.67...0.82) şi o bază cu descriere similară - mică şi mijlocie (k/a = 0.38...0.51;

· Gr.2 (clm) se compune din vase de înălţime (mijlocie-)mare (I/a = 1.26...1.43), cu aspect androgin (Is/I = 0.43...0.50), cu deschideri mici şi mijlocii (f/a = 0.52...0.79) şi bază mediu-lată (k/a = 0.50...0.58;

· Gr.3 (clm) se compune din vase de înălţime medie (I/a = 1.12...1.30), cu alură masculină (diametrul maxim mult deasupra jumătăţii înălţimii: Is/I = 0.36...0.39), cu aceleaşi descrieri pentru deschidere şi bază ca grupa 2, ceea ce indică şi un grad de înrudire;

· Gr.4 (clm) se defineşte ca având înălţimi mici (I/a = 0.88...0,97,), cu alură masculină (Is/I = 0.33...0.38), cu deschidere mare (f/a = 0.80...0.84) şi bază medie-mare (k/a = 0.47...0.58); ar fi de menţionat că toate dimensiunile sugerează apropierea de forma castronului, dar nu în termeni "clasici", de exemplu pentru ceramica romană sau pentru cultura Sântana, pentru care se consideră, cu suficient consens, că înălţimea raportată la diametrul maxim oscilează între limitele 0.50...0.75; având în vedere că în culturile nord-dunărene ale epocii formele consacrate de castron lipsesc, vaselor din grupa 4 (sau celor similare) li se poate atribui această funcţionalitate, cel puţin până la proba contrară;

· grupele 2, 3 şi 4 au atât exemplare cu marginea modulată (notate 2a, 3a, 4a), cât şi vase cu margine mică sau absentă, cu buză cvasi-verticală sau interioară (notate 2b, 3b, 4b)

Corelaţia dintre grupele morfologice şi cele volumetrice. Dincolo de concentrarea deosebit de evidentă în grupe volumetrice (pe acest lot este evidentă numai grupa vaselor mici, dintre 1 şi 2 litri), este semnificativ că cele 4 vase lucrate la roată (CLR) au reprezentanţi în toate grupele volumetrice (implicit funcţionale), ceea ce sugerează că se originează într-o cultură care producea, la roata olarului, toate tipurile funcţionale; numărul scăzut de vase întregi (proporţional numărului relativ mic de fragmente lucrate la roată) semnifică, pe de altă parte, un moment istoric ce precede cu puţin colapsul vechilor practici meşteşugăreşti.

ÎNAPOI LA SUMAR ANEXE

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – Dulceanca I (vase fragmentare)

---