ANEXE – secţiunea IV (continuare)

N.2. Analiza morfologică a jumătăţilor superioare. (Ciurel)

GRAFIC 1. Proporţii.

“Se întâmplă din nou” (Twin Picks). Nu este prima oară când se constată că arealul distribuţiei pieselor întregi şi a jumătăţilor superioare nu coincid [v. Codân şi Raşcov]. Faptul ar fi normal pe unui sit cu serie scurtă de piese. Faptul este, iarăşi, normal pentru piese izolate; nu este însă normal ca majoritatea pieselor fragmentare analizate să lunece în afara perimetrului pieselor întregi sau într-o margine puţin populată, iar în zona de maximă concentrare a pieselor întregi aproape să nu existe piese fragmentare.

Fenomenul este explicabil: expectaţia ceramicii slave produce reconstituiri în sensul unor înălţimi superioare scunde (Is/a cu valori mici), a deschiderii mari la gură (f/a cu valori mari). Aceste supoziţii nu înseamnă că cineva a falsificat voluntar desenul. Este vorba fie despre completarea desenului până la diametrul maxim într-o manieră prea arcuită, conducând deci la scurtarea calotei superioare (ex. FERCHE 1979 fig. 2/4, 7, 10; 3/1; 4/ 4, 5, 6 etc), fie despre o uşoară înclinare spre afară a fragmentului ceramic (ceea ce se întâmplă relativ des, la fragmente, în multe rapoarte de săpătură, dar ceea ce nu se verifică statistic în acest caz, mediile unghiurilor pentru vase întregi şi fragmente fiind foarte asemănătoare).

Situaţia crează supărătoare probleme teoretice. Alternativele sunt fie să renunţăm la analiza celor 53 de jumătăţi superioare, deci să ne mulţumim cu cele 22 de piese întregi (ceea ce, ştim din alte analize, sacrifică tabloul real al morfologiei şi face dificilă înţelegerea claselor de volum), fie să acceptăm situaţia şi să analizăm fragmentele, deşi cu siguranţă vom ajunge la un tablou cel puţin parţial fals. Evident, din dilemă nu putem scăpa mulţumitor, aşa încât este de stabilit doar care ar fi răul cel mai mic. De dragul omogenităţii de tratament a siturilor, am decis asupra următorului compromis: renunţăm la clasarea pieselor aflate la stânga liniei, care sunt cele mai susceptibile de a avea desenul greşit, clasând celelalte piese; evident, vom obţine prea multe piese din grupa 2a.

GRAFIC 2. Formatul superior. Proceduri normale, prin eliminarea posibilităţilor. Rezultă tabloul din graficul următor:

GRAFIC 3. Proporţiile marginii. Se observă că, pe acest grafic, grupele nu au coerenţă (deci specificitate); în consecinţă, graficul nu poate fi util pentru clasarea pieselor fragmentare.

Se va încerca cu un nou grafic, deşi, de aici, este greu de crezut că se mai pot aduce clarificări.

GRAFIC 4. Unghiurile specifice. Diagonala indică corelaţia dintre umărul ridicat şi buza modulată. Se remarcă dispersia grupei 2a pe toată diagonala, ceea ce produce 3 subgrupe: 2a1 (toată gruparea mijlocie); 2a2 (piesa din extrema dreaptă); 2a3 (din extrema stângă).

Acest grafic nu a mai putut aduce clarificări.

ÎNAPOI LA SUMAR ANEXE

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – Ciurel, analiza jumătăţilor inferioare