ANEXE – secţiunea IV (continuare)

R.1. Gropşani – (POPILIAN & 1998). Generalităţi

Opinia autorilor (mai exact Gh. Popilian, care a definitivat concluziile) că la Gropşani – Gura Gurgotei ar fi un singur nivel ocupaţional, pentru sec. VI (motivaţie: nu au surprins nici o suprapunere stratigrafică), nu este serioasă. Simetric, eventualele suprapuneri de complexe nu înseamnă obligatoriu mai multe nivele ocupaţionale (vezi Raşcov). Problema este că la Gropşani – Ovrei avem 5 locuinţe, cu raporturi între clm şi CLR pornind de la egalitate (două cazuri) până la predominarea ceramicii lucrate cu mâna; nu există cifre pentru această din urmă situaţie, nici măcar estimative, dar nici nu se vorbeşte despre o predominare categorică, iar, pe de altă parte, în cele trei complexe există fragmente de la mai multe vase lucrate la roată, ceea ce mă conduce la concluzia că scorul minim al CLR este de circa 30%.

La Gura Gurgotei există 8 locuinţe în situaţii similare celor expuse mai sus (cu o singură situaţie de egalitate), însă există alte 9 locuinţe, pentru care ni se spune explicit, de această dată, că CLR reprezintă de la 80 la 98% din ceramică. Absenţa situaţiilor intermediare, între 50 şi 80%, ar fi trebuit să dea de gândit. În plus, asemenea diferenţe de inventar, la aşezările de epocă, este total neobişnuită – ceea ce nu se mai poate reproşa autorilor monografiei, care nu sunt specializaţi pe aşezări ale epocii migraţiilor.

Am presupus deci, pentru Gura Gurgotei, două orizonturi ocupaţionale, denumite A şi B. Orizontul A este compus din locuinţele 4, 6, 9, 11, 12, 14, 15, 16, 18 şi este datat, în baza de date (desigur – orientativ), în intervalul 476-500§. Orizontul B este compus din locuinţele 1, 2, 5, 7, 8, 10, 13, 17 şi este datat, cu probabilitate, în intervalul 526-550. Locuinţele 3 şi 19 nu sunt clasificabile. Între sistemele constructive ale celor două orizonturi (şi a celor două situri) nu există diferenţe şi se poate presupune că reprezintă pendulările aceleeaşi comunităţi.

Cele 5 locuinţe de la Gropşani – Ovrei au fost datate cu orizontul Gura Gurgotei B, între 526-550, deşi, la rigoare, ar putea reprezenta o etapă imediat anterioară acestui orizont. Evident, pentru cunoaşterea evoluţiei acestei comunităţi avem şi o verigă lipsă (cel puţin una!) pentru intervalul 501-525. Această etapă ar corespunde unui raport numeric CLR-total în intervalul 50-80%.

Datarea celor două niveluri (A şi B) este desigur convenţională şi poate fi oricând rectificată. Orizontul B este cel mai tipic pentru siturile Ipoteşti-Cândeşti, datate, majoritatea, la jumătatea secolului al VI-lea. El se distinge net atât de primul orizont (A), cât şi de un aspect final Ipoteşti-Cândeşti, verificat şi în Oltenia, la Piatra Olt – Vadu Codrii, cu cvasi-exclusivitatea ceramicii lucrate manual şi cu absenţa importurilor de orice fel, aspect “de criză” care poate fi datat, cel puţin prin conjunctura istorică, în deceniul final al secolului al VI-lea sau în primele două ale secolului următor. Pe de altă parte, orizontul A prezintă raporturi între tehnici care sunt normale în culturile post-romane (inclusiv în epocă romană), deosebirile apărând la nivel de inventar. Există un accept generalizat că începuturile culturii Ipoteşti ar putea data în ultimul sfert al sec. V (sau chiar ceva mai devreme). Am considerat deci că orizontul B trebuie datat cu distanţare atât faţă de începuturile culturii Ipoteşti, cât şi faţă de aspectele finale, degenerate.

Vom începe analiza prin câteva comentarii referitoare la dimensiunile oalelor-borcan de la Gropşani:

gr. tipo-tehnologică gr. tehnol. D. sup. Înălţime D. inf. Vol. sup. Vol. total

MedTGrp* CLR+clm 16.47 19.33 9.82 2.08 3.40

MedTGrp*_clm clm* 17.74 19.17 10.27 2.54 3.93

MedTGrp*_CLR CLR* 15.71 19.60 9.15 1.80 2.74

MedTGrp_A CLR+clm 15.60 13.21 9.57 1.89 2.70

MedTGrp_B CLR+clm 16.98 21.62 9.87 2.21 3.64

Tabelul de mai sus ia în considerare toate oalele borcan, din ambele situri de la Gropşani, indiferent de starea lor de fragmentaritate. Aceasta face ca gradul de credibilitate a coloanelor să nu fie egal; în ordine, mediile făcute pe diametrele la buză sunt cele mai sigure, fiind realizate pe 110 exemplare, apoi diametrele inferioare (56 exemplare), volumele parţiale superioare (38 exemplare), urmând înălţimea şi volumul total, a căror medii sunt rezultatul a numai 10 exemplare (toate cifrele pentru primul rând din tabel). În consecinţă, nici corelaţiile pe orizontală nu pot fi luate tale-quale. Volumele superioare nu reprezintă decât rareori mai mult din jumătatea volumului total, cum s-ar putea înţelege, ci este rezultatul unei constante, pe toate siturile publicate, şi anume că este mai uşor de reconstituit vase mici, iar volumele superioare realizate pe vase complete sunt totdeauna mai mici (ca medie) decât volumele superioare măsurate pe vasele fagmentare. Simetric, mediile la buză, realizate pe fragmente pe care nu s-a putut calcula volumul superior sunt mai mari decât mediile realizate pe vase care au jumătatea superioară întregită (în general; la Gropşani nu este valabil). Aceste decorelări pot fi soluţionate ulterior, prin calcul de proporţii.

De sus în jos, cele cinci rânduri reprezintă (1) media tuturor vaselor, indiferent de sit, complex sau tehnică; (2) ceramică lucrată cu mâna, indiferent de sit sau complex; (3) idem, ceramică lucrată cu roata; (4) media vaselor din orizontul de locuire A (definit mai sus; predomină net ceramica lucrată la roată); (5) media vaselor din orizontul de locuire B (predomină ceramica lucrată cu mâna).

Tabelul este plin de surprize. În primul rând dimensiunile şi volumele generice (1) sunt cu mult mai mari decât cele din Câmpia Română, pentru care volumele totale urcă abia spre 2,5 litri (excepţie Budureasca), iar volumele superioare oscilează în jur de 1,1 litri, situaţie valabilă la jumătatea secolului VI; la finalul acestui secol cifrele scad însă dramatic. Dacă recalculăm cifrele brute opţinute din medii, la Gropşani, diferenţa creşte spectaculos: comparând volumele superioare ale vaselor întregi (1,81 l.) cu cele din tabel (2,08 l., media volumelor superioare ale vaselor fragmentare), apoi facem calculul de proporţii, obţinem un volum total mediu de 3,91 l.

A doua surpriză o constituie raporturile de mărime dintre ceramica lucrată la roată şi ceramica lucrată cu mâna, răsturnând “legităţile” observate pe toate siturile analizate până acum, regula fiind că media ceramicii lucrate cu mâna este mai mică. La Gropşani nici această regulă nu este valabilă. Vasele lucrate cu mâna sunt mai mari atât pe ansamblu – (2) şi (3) – cât şi în comparaţia între cele două orizonturi (A – dominat de ceramica lucrată la roată (4) - şi B – dominat de ceramica lucrată cu mâna (5)). Faptul contrazice încă o “regulă”, formulată mai demult - şi care rămâne valabilă ca generalitate -, şi anume că tendinţa, de-a lungul secolului al VI-lea, este de scădere a dimensiunilor medii§.

Ordinul de mărime al mediei oalelor-borcan de la Gropşani se potriveşte cu mediile multi-sit din lumea slavă (sunt ceva mai mari decât cele din Slovacia, ceva mai mici decât cele din Ucraina şi relativ asemenea cu cele din Polonia); proporţiile vaselor nu se potrivesc însă deloc. În lumea slavă volumul superior contribuie în medie cu o treime la volumul total, în timp ce la Gropşani – acesta reprezintă chiar mai mult de jumătate (o altă... ciudăţenie a siturilor oltene, apropiată însă realităţilor din cultura Ipoteşti). Aceasta înseamnă o cu totul altă morfologie (ceea ce vom vedea mai departe). Pentru Gropşani, influenţa slavă este de neconceput.

Care ar fi explicaţiile unei asemenea stări de fapt? Dacă volumetria este nu numai expresia unor necesităţi, ci şi un indicator al vitalităţii şi al nivelului economic, aşa cum anterior am încercat să demonstrez, atunci situaţia paradoxală de la Gropşani înseamnă că aşezarea s-a aflat, în intervalul de timp prezumat (finalul secolului al V-lea şi prima jumătate a secolului următor), relativ la adăpost de agitatata lume din preajma vadurilor Dunării de Jos şi, deşi este afectată indirect de situaţia tot mai tulbure de dincolo de Dunăre (schimbarea raporturilor dintre cele două categorii tehnice este un asemena semn), comunitatea prosperă şi se află, probabil, într-un lentă creştere demografică (volumele oalelor se află în relativă creştere). Că faptul ar trebui să se reflecte şi în creşterea numărului de locuinţe (şi aşezări) - este adevărat. În privinţa numărului de aşezări – nu se poate da un răspuns, în stadiul actual al cercetării în Oltenia. În ce priveşte numărul de locuinţe, este de amintit că cele două situri au fost cercetate în regim de salvare, după ce o parte a lor fusese deja distrusă, astfel încât o discuţie - asupra numărului total de locuinţe şi raportul dintre ele – nu se poate face.

ÎNAPOI LA SUMAR ANEXE

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – analiză morfologică Gropşani

---

§ Fişierul analitic este mai vechi şi nu corespunde întru totul opiniilor de la momentul concluziilor. Ordinea cronologicã a celor douã orizonturi este, de fapt, inversã. Ceea ce conteazã aici sunt datele brute.

§ Evident, nu este nici o contradicţie dacã considerãm orizontul B ca primul, în ordine cronologicã. Numele iniţiale ale orizonturilor au fost pãstrate, pentru a nu crea confuzii (un nume, oricare ar fi, este o convenţie, a cãrui conţinut este negociabil).