ANEXE – secţiunea IV (continuare)

R.2. Gropşani - analiza morfologică (vase întregi)

Lotul de vase întregi este puţin numeros şi este posibil ca el să nu acopere toată varietate morfologică specifică de fapt aşezării.

GRAFIC 1. Raporturile înălţimilor. Sunt definite trei grupe:

A – vase relativ înalte, cu înălţimea superioară mai mică decât cea inferioară;

B – vase scunde, cu înălţimea superioară mai mică decât cea inferioară;

C – vase de înălţime mijlocie, cu înălţimea superioară relativ egală cu cea inferioară

GRAFIC 2. Raportul diametrelor.

Sunt definite următoarele grupe:

1 – bază relativ îngustă

2 – bază relativ largă, gură relativ largă

3, 4, 5 – situaţii extreme

Rezultă o clasificare temporară de forma: A1, A2, A5, B1, C3, C4, pe care o folosim mai departe.

GRAFIC 3. Lăţimea şi formatul superioare.

Clasificarea rămâne neschimbată, cu excepţia piesei notate B2

GRAFIC 4. Lăţimea şi formatul inferioare.

Tipologia este stabilă.

GRAFIC 5. Înălţimea medie a marginii (medie a celor două norme – diametrul la gură şi înălţimea superioară), notată SM, şi inălţimea gâtului, notată IG.

De subliniat variaţia foarte mică a cifrelor pe axa x, ceea ce înseamnă un aspect foarte asemănător, indiferent de grupă. Se defineşte o caracteristică generică a ceramicii de la Gropşani, care urmăreşte proporţiile echilibrate ale ceramicii romane, cu o dimensiune a marginii de o cincime la o pătrime din normele arătate, şi un gât proporţionat la o treime din margine.

Există particularităţi, în sensul că grupa A1 are tendinţa unui gât mai înalt (probabil provine dintr-un asemenea tip), iar grupa B1, din contră, are în medie un gât mai scund, dar şi în acest caz se constată o atracţie a modelului generic.

Descrierea situaţiei simetrice, a piciorului, nu necesită un grafic. Şase din zece piese nu au picior deloc; trei piese au picior scund, mai mic de o pătrime din media celor două norme (înălţimea inferioară şi diametrul bazei), iar un exemplar are un picior scurt (de 15, grupa A5) cu talpă. Grupa B1 este omogenă (fără picior), iar grupa A2 are picior scurt la un exemplar din trei. Nu sunt necesare ajustări ale tipologiei.

GRAFIC 6. Se plotează arcuirea totală a marginii (unghiul la buză minus unghiul la gât, notat SU) şi tangenta superioară (notat ts).

Se constată noi dificultăţi de omogenitate la nivelul grupei A2. O nouă analiză comparativă a acestei grupe a condus la concluzia că piesa lucrată la roată face aproape sistematic diferenţe mai mari decât celelalte două vase, lucrate cu mâna. Acest fapt conduce la concluzia că putem vorbi în acest caz despre subgrupe morfologice. Diferenţele totuşi nu justifică o grupă morfologică aparte.

Încheindu-se procesul de clasificare, grupele sunt redenumite astfel, noile nume având să intre în baza de date şi să devină operaţionale:

grupa temporarã gr. definitivã comentarii

A2 1 două subgrupe

B1 2

A2 3

A5 4

B2 5

C3 6

C4 7

Pasul următor este analiza fragmentelor ceramice care au permis reconstituirea unor jumătăţi de vas. Chiar dacă atribuirea lor este uneori ipotetică, experienţe similare au demonstrat că în acest fel pot fi surprinse grupe tipologice care lipsesc din lotul vaselor întregi, iar imaginea despre reprezentarea numerică a unei grupe sau a alteia poate fi schimbată.

ÎNAPOI LA SUMAR ANEXE

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – Gropşani, morfologia recipientelor fragmentare

---