Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap să-mi cumpăr domeniu... Doar că revoluţia managerială în curs la MNIR a produs, printre altele, o 'restructurare' a site-ului care a măturat, dintr-o mişcare, câteva lucruri la care ţineam, dacă nu ca valoare sentimentală, atunci din motive practice; acolo se găsea mini-site-ul şantierului Răcari, acolo se afla singura mea listă bibliografică completă, dar şi singurul exemplar de circulaţie - cel digital - al tezei mele de doctorat. După ce aceste link-uri au dispărut, odată cu site-ul cel bătrânesc, am constatat şi că ele erau utile. Spre surpriza mea, doar în ultima săptămână am aflat, de la două persoane diferite, că au nevoie de textul publicat încă din 2001, pentru consultare. Aşa că am luat măsuri...

În acest fel, de utilitate publică, ar trebui înţeles acest site nou, inaugurat în noiembrie 2012. Probabil că voi rămâne la acest concept utilitar, de loc necesar în spaţiul virtual, continuând alte tipuri de activităţi - fotografie sau blogareală - în locurile consacrate; asupra celui din urmă - mă mai gândesc, fiindcă am ajuns să mă întreb (vai!) dacă mai am de făcut comentarii la cele ce se întâmplă în muzeu, sau dacă gândurile mele ar trebui, mai degrabă, să se detaşez simbolic de acel loc, renunţând la 'samizdate' în favoarea opiniei unui cetăţean zis Teo, despre orice şi despre oricine, fără a mai antrena numele unei instituţii "în numele căreia nu am voie să vorbesc" (de parcă Soljenityn a cerut voie...).

Site-ul este structurat pe un meniu simplu, ordonat alfabetic. El aduce un CV - unul desigur mai puţin formal, aşa cum de altfel unii dintre voi s-ar aştepta.

Există apoi LEGĂTURI - mai mult sau mai puţin periculoase, în primul rând către locurile unde m-am manifestat pe net, în domenii oarecum laterale; doar oarecum, fiindcă blogul meu - bătu-l-ar... - e măcar, la origine, o intenţie de 'tribună' a muzeului, de unde lucrurile se pot spune şi altfel decât prea convenabil, fiindcă un cont de pozar pe Picasa ar trebui să aibă orice arheolog (dacă nu are fotograf... angajat), sau fiindcă blogul 'Unde fugim de-acas' este oarecum turistic, dar un turism la monumente istorice.

Urmează, pe meniu, LISTA LUCRĂRILOR, pe care sper să o upgradez, în timp, cu utile pdf-uri. Ea este împărţită pe tipuri de publicaţii. Teza de doctorat este prezentată în mediu separat, pentru a fi mai uşor de găsit.

PROIECTE se referă la proiecte ştiinţifice şi culturale, în primul rând cele care au fost, şi la care am să mă mulţumesc să fac legătura spre site-urile dedicate. Despre proiectele viitoare sau în derulare nu ştiu dacă este cazul să mă exprim. Rămâne la inspiraţia de moment

Secţiunea de ŞANTIERE este despre locurile de care orice arheolog este atât de legat. În fine, teza de doctorat este afişată separat de Lucrări, pentru a fi vizibilă de la prima vedere, fiindcă s-a demonstrat că există o 'cerere' pe piaţa nopţilor pierdute.

Am aşezat separat în meniu TEZA de doctorat din motivele mai sus arătate. Mă cam doar sufletul să o văd 'haştemelizată' în halul acela, dar am făcut şi eu ce am putut, atunci, în 2001, când eram începător de începător (aceasta era prima experienţă în materie). Merită cred să mă laud că am fost probabil primul doctorand din România (sigur dintre istorici...) care şi-a publicat teza online şi integral, încă înaintea susţinerii (cu vreo lună). 'Produsul' este strict autentic, în sensul că conţine toate greşelile şi păcatele originare (inclusiv ciudăţenii lingvistice de genul 'massă' pentru 'masă' - proprietatea fizică adică). Având marcată paginaţia originară - versiunea online poate fi folosită în acelaşi fel ca o carte (cu citarea volumului şi paginaţiei, respectiv numărul figurii).

În timp, nu am nici o îndoială, meniul cuminte pe care l-am creat se va stufoşi, şi sunt aproape tot de atât de sigur că voi uita să modific şi această pagină. Las totuşi mărturia acestor bune intenţii - claritate şi simplitate - iar ce ne va aduce viitorul (dacă mai aduce) vom vedea.

Primesc orice fel de reclamaţii sau sugestii, pe adresa email pe care o găsiţi sub fotografie (Dida a protestat: tot asta?... Tot, fiindcă acolo este tipul cu şapcă de arheolog, adică cel care doresc să fiu. Adică nu 'simpatic', ci arheolog, şi pe cât meseria asta este mai urâtă de unii, pe atât îmi este mie mai dragă)