ŞANTIERUL RĂCARI - SUMARUL NUMISMATIC

abrevieri:

Det = determinare; cine a făcut determinarea monedei; link-urile trimit către detalii

N = nivelul (orizontul) determinat stratigrafic; vezi fişierul specializat (cu acces şi din pagina principală); se exprimă printr-o cifră şi o literă (caz în care adresează o clasificare analitică a nivelurilor, de forma 2A), sau cu o cifră (4 - caz care face trimitere la o fază), sau cu două cifre separate de punct (de forma 3.2 - caz în care adresează o subfază).

Rac = sigla şantierului; numărul care urmează reprezintă identificarea de şantier ("inventarul"), un număr provizoriu care poate fi folosit pentru regăsirea piesei, până la intrarea în inventarul oficial al unui muzeu. Din 2005, numele de inventar au ca prefix numărul secţiunii; numerele de format "2001" ar însemna deci "secţiunea 2, nr. 1"

metal
nominal
emitent
datare
context
observaţii
AR   Domitian     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic
AR   Traian     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Ner. Traianus p.m. tr. p. cos. III, Optimo Principi"
AR   Traian     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Ner. Traianus Germ. tr. pot. cos. III, pp. "
AE
Traian
115
Florescu 1931, p. 24
AE
Hadrian
[]
Florescu 1931, p. 24
AE   Hadrian     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Hadrianus Aug. cos III, pe revers două figuri ce-şi întind mâna "
AE as Dinastia Antoninilor 120-140 S.1, nivelul inferior al aleii dintre barăci, corespunzând N.2 Rac. 280; det. Ernest Oberländer-Târnoveanu; exemplar foarte tocit
AE   Faustina     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "un bronz de la Diva Faustina "
AE
dupondius
Faustina
141 (după)
S.1; Baracă (3.1)
Rac.90; det. Delia Moisil
AE
Faustina
[]
Florescu 1931, p. 24
AR   Antoninus Pius     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "denari de la Antoninus Pius"
AR   Antoninus Pius     vezi supra (mai mulţi denari)
AE   Antoninus Pius     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "o piesă de bronz de la Antoninus Pius"
AR
Antoninus Pius
145
Florescu 1931, p. 24
AE
sestert
Antoninus Pius
156/157
nivelarea peste castrul mic (2A)
Rac.222; det. Dan Bălteanu
AE
Antoninus Pius
[]
Florescu 1931, p. 24
AR
Antoninus Pius
[]
Florescu 1931, p. 24
AE
Lucilla
[]
Florescu 1931, p. 24
AR   Marcus Aurelius     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Aurelius Caesar Aug., imp., pe revers Virtus, cos III "
AR   Septimius Severus     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "trei denari de la Septimius Severus"
AR   Septimius Severus     vezi supra, exemplarul 2
AR   Septimius Severus     vezi supra, exemplarul 3
AR
Septimius Severus
194
Florescu 1931, p. 24
AE
Caracalla
[]
Florescu 1931, p. 24
AR   Julia Pia     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "două piese de argint de la Julia Pia"
AR   Julia Pia     a doua piesă (v. supra)
AR

Julia [Pia]

[]
Florescu 1931, p. 24
AE
Julia [Pia]
[]
Florescu 1931, p. 24
AE
Elagabalus
[218-222]
S.2; niv. călcare turn N.4
Rac.162; det. Dan Bălteanu; are două perforaţii (purtat ca amuletă)
AE   Severus Alexander   "bronz mare descoperit lângă horreum" Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Sev. Alexander Aug."
AE   Severus Alexander     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Sev. Alexander, cos II "
AR
Severus Alexander
224
Florescu 1931, p. 24
AR
denar
Severus Alexander
[222-228]
nivel distrugere finală (4C)
Rac.156; det. Dan Bălteanu
AR   Severus Alexaander     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Sever Alexander, cos. "
AE
Severus Alexander
(222-235)
S.2, sub podea turn N.4
Rac.169; det. Dan Bălteanu
AE   Severus Alexander     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. Sev. Alexander, cos. II "
AR denar Iulia Mammaea 222-235 S.2, nivel 4 (podea turn) Rac. 2001; det. Ernest Oberländer-Târnoveanu
AR antoninian Gordianus III     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "trei antoninieni de la Gordianus III, dintre care unul are pe revers: Saeculi felicitas, alături de împărat cu globul şi lancea "
AR antoninian Gordianus III     vezi mai sus (al doilea exemplar)
AR antoninian Gordianus III     vezi mai sus (al treilea exemplar)
AE   Gordianus III     Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "un bronz de la Gordian III cu Iovi statori"
AE
as
Gordianus III
238-244
Via sagularis 3.2 (final pe S.1)
Rac.3; det. Delia Moisil
AR antoninian Gordian III 242-244 din groapa de spoliere a incintei, pe S.2 Rac. 2004; det. Ernest Oberländer-Târnoveanu (notă: cupru peste 50%)
AR
Gordianus
[]
Florescu 1931, p. 24
AR
Gordianus
[]
Florescu 1931, p. 24
AR   Philippus   la poarta de răsărit Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. M. Iul. Philippus Aug. trib. pot II, cos. p.p."
(ant)
Philippus
244-246
S.1, locuinţă N.4
Rac.122; det. Dan Bălteanu
AE   Decius [249-251] la poarta de nord Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "Imp. M. Iul. Philippus Aug. trib. pot II, cos. p.p."
AE
sestert
Etruscilla
250/251
S.1, fântână N.4
Rac.237; det. Dan Bălteanu
AE
sestert
Etruscilla
[249-251]
S.2, dărâmături turn N.4
Rac.163; det. Dan Bălteanu
        INCERTE  
AR     ?   Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "cu inscripţia NIKE "
AR
?
Tudor 1965, p. 252, după note Polonic; "cu inscripţia Diva Augusta "

Situaţia descrisă de tabel trebuie privită deocamdată (la finalul campaniei 2005; din statistică lipsesc descoperirile colectivului condus de col. Vlădescu) cu destulă circumspecţie. Multe dintre monede nu sunt databile strâns, nici nominalul lor nu este cunoscut. Chiar modul cum s-a săpat poate intra în discuţie. Colectivele conduse de Tocilescu şi Florescu au avut obiective restrânse la delimitarea zidurilor, ceea ce ne face să credem că nu au insistat prea mult asupra nivelurilor timpurii; din acest motiv, monedele timpurii ar putea avea o reprezentare subevaluată. Tot spre această concluzie conduc săpăturile recente, fiindcă colectivul col. Vlădescu a lăsat multe segmente de secţiune neterminate (deci în detrimentul descoperirilor timpurii), iar colectivul actual a săpat până acum doar în zona elementelor de fortificare, fără cercetare în interiorul castrului mic.

Cu aceste necesare corective, putem privi acum datele de o manieră globală, pentru a ne face fie şi o idee sumară şi, desigur, provizorie, despre principalele etape de locuire ale castrului. Să privim tabelul de mai jos:

TABEL STATISTIC

monede per an, grupate pe domnii

împarat

domnie

ani

nr_monede

moneda/ an

Domitian

81-96

15

1

0,0667

Traian

98-117

19

3

0,1579

Hadrian

117-138

21

2+1

0,1429

[Dinastie Antonini]

 

 

(1)

 

(Faustina)

 

 

(3)

 

Antoninus Pius

138-161

23

7+3

0,4348

(Lucilla) => Lucius Verus

161-166

 

(1)

 

Marcus Aurelius

161-180

19

1+1

0,1053

Commodus

180-192

12

0

0,0000

Septimius Severus

193-211

18

4

0,2222

Caracalla

211-217

6

1

0,1667

(Julia Pia)

 

 

4

 

Elagabalus

218-222

4

1+4

1,2500

Julia Mamaea

 

 

1

 

Severus Alexander

222-235

13

7+1

0,6154

Gordian III

238-244

6

8

1,3333

Philippus

244-249

5

2

0,4000

Decius

249-251

2

1+2

1,5000

Etruscilla

 

 

(2)

 

Câteva observatii:

Monedele timpurii, de la Domitian şi Traian, sunt deocamdată prea puţine pentru a ne asigura de faptul că acest castru ar fi fost construit în vremea lui Traian. Mai multa certitudine în materie ne poate furniza analogia de situaţie cu castre din Dacia Porolissensis (Bologa, Buciumi, Gilău), care cunosc o evoluţie asemănătoare, şi despre care ştim că au fost fondate la sfârşitul războiului. Un alt element conjunctural, precum prezenţa unei ţigle cu ştampila legiunii V Macedonica (Tudor 1965, 237) poate sugera însă acelaşi lucru.

Prezenţa romană la Răcari, pe vremea lui Hadrian, pare foarte palidă, mai ales daca ţinem seama de nominalul scazut al monedelor (toate de bronz). Pe de altă parte, situaţia stratigrafică din şanţul castrului mic de pământ nu recomandă o părăsire completa a castrului, fie şi provizorie, şanţul fiind colmatat doar aproximativ de o pătrime, înainte de a fi astupat şi nivelat.

Un nou moment de prezenţă considerabilă marcăm pentru vremea lui Antoninus Pius (0,44 monede per an), pentru ca începând cu domnia lui Marcus Aurelius (161-180) prezenţa sa fie din nou redusă spre zero (coeficient 0,11), situaţie care se conservă de-a lungul celor 12 ani de domnie a lui Commodus (coeficient 0). Şi totuşi, cândva în această perioadă ar trebui să presupunem construcţia castrului mare de pământ; dificil, nu? Aceasta chestiune nu va putea fi soluţionată decăt prin săpături suplimentare, şi prin observarea bogăţiei nivelului arheologic 2 (până aici – redusă). Deocamdata, tot ce am putea presupune este că ar fi plauzibil să credem că acest prim castru mare a fost construit la începuturile domniei lui Marcus Aurelius, pentru ca obiectivul sa cadă în paragină, posibil în vremea razboaielor marcomanice, când trupa ar fi putut fi dislocată.

O revigorare a prezenţei în castru este indicată net în vremea lui Septimius Severus (193-211), pentru care coeficientul de 0,2222 este relativ mare, având a fi corectat şi cu informaţia că în această perioadă începe să-şi facă simţită prezenţa inflaţia (informaţie Ernest Oberländer-Târnoveanu). Frecvenţa monedelor lui Caracalla (211-217) este destul de slaba (0,167), mai ales ţinând cont ca acestui împărat i se atribuie în general ample lucrări de refacere în Dacia; deocamdată este destul de greu de admis acest lucru pentru Răcari.

Primul „puseu” apare la Elagabalus (coeficient 1,25), însă deja suntem într-o perioada de inflaţie explozivă; privind evoluţiile din tabel, am putea spune că, fie şi în condiţiile enunţate, ar trebui sa admitem că în anii respectivi (218-222), sau imediat după, castrul de piatra a suferit o primă distrugere catastrofală, cât şi refacerea numită, în termeni stratigrafici, nivelul 3.2.

Coeficientul scade din nou, la Severus Alexander (0,62), pentru a creşte iarăşi, semnificativ, în vremea lui Gordian III (1,33), prezintă o nouă oscilaţie inferioară (0,4 la Philippus), şi o cotaţie maximă la sfârşit (Decius, 249-251), de 1,5, reprezentând şi cea mai târzie apariţie monetară a nivelelor romane. Suntem, din nou, într-o perioada de inflaţie galopantă, mai ales după 235 (informaţie de la colegul Ernest, din nou, căruia îi mulţumesc pentru asistenţa amicală), însă oscilaţia Gordian-Philippus-Decius ar trebui să să aibă o semnificaţie, fie şi locală, fiindcă activităţi militare intense, la Dunăre, s-au înregistrat sub toţi trei împăraţii. În vremea lui Philippus însă se înregistrează devastatoarea invazie carpică (247-248), combinată cu atacuri germanice la Dunărea mijlocie. Nivelul de distrugere este vizibil, şi nu excludem ca fortificaţia să fi fost din nou abandonată, provizoriu. În cei doi ani ai lui Decius putem data - în baza unor contexte arheologice şi numismatice satisfăcătoare - ultima refacere a fortificaţiei romane, în jumătatea nordică a castrului. Durata de "exploatare" a acestei noi lucrări pare să fi fost însă extrem de mică.

Nu putem încheia fara a preciza, din nou, faptul ca aceste consideratii au caracter provizoriu si nu trebuiesc luate ca concluzii; aceasta statistica este destinata doar de a orienta arheologii în teren, si de a formula ipoteze de lucru.