CAPITOLUL 12. Decorul

[p. 179]

12.3. Frecvenţa şi agregarea motivelor decorative – ceramica lucrată cu mâna

Aşa cum am văzut din partea introductivă a secţiunii dedicate decorului, frecvenţa decorului pe olăria făcută cu mâna este foarte scăzută, cu o medie de 7,1%. Unele motive reproduc tematica decorativă a ceramicii lucrate cu roata (41,7%, în practic toate siturile analizate), respectiv linii orizontale sau ondulate, într-un caz (Dulceanca IV) fiind folosit piaptenul. Se regăseşte şi motivul cu aspect alfabetiform[16], extrem de rar întâlnit pe ceramica lucrată pe roată (un exemplar la Ipoteşti). Genul acesta, sporadic în barbaricum, pare să fie prezent totuşi pe spaţii mari[17]. Neînregistrând vreundeva o prezenţă statistică semnificativă, ar foarte greu de vorbit de un motiv decorativ propriu-zis şi cu atât mai puţin de răspândirea lui. Chiar numărul mic de piese mărturiseşte destinaţia specială a acestor obiecte, foarte probabil magico-religioasă. Acest element comun nu presupune o religie unică, ci practici similare, rezultat al unei contaminări sincretice. Că destinaţia este specială o mărturiseşte chiar contextul în care a fost găsit obiectul de la Dulceanca IV[18], respectiv în ceea ce se presupune a fi un mormânt de incineraţie (cu destule semne de întrebare). Vasul este un "butoiaş" (expressis verbis), cu o formă sugestiv surprinsă de diminutiv, cu înălţimea de 5 cm. Că "inscripţia" de pe vas ar însemna chiar CMG (Criston Maria genna)[19] [pl. XXXI/56] este destul de greu de admis, atât ca interpretare a semnelor grafice, cât mai ales prin contextul ritual. În general, pentru această categorie de decor, semnele aduc aminte de cele alfabetiforme, din diverse genuri. A încerca să le surprindem înţelesul este destul de hazardat. Aceste "înscrisuri" amintesc de paragrafia infantilă, când copiii mici "scriu", maimuţărind obiceiurile adulţilor. Copiii nu au noţiunea de literă - pe care o pricep apoi foarte greu - şi dau semnelor înţelesuri numai de ei ştiute, oricum altele decât fonem (cu atât mai puţin acronim). Pentru popoarele care nu au ajuns la civilizaţia scrisului, înscrisurile sunt un mister, acesta fiind exact motivul pentru care consider că paragrafiile au conţinut magico-religios.

În al doilea "mormânt"[20] de la Dulceanca IV s-a găsit un al doilea vas cu decoraţie neobişnuită: o oală borcan de mărime normală (Î = 22 cm.), cu un şir de împunsături, relativ orizontal, cu uşoare ondulaţii, dispus pe umăr (vol. III, pl. XXXV/81). Morfologia vasului este una de veche tradiţie romană şi Sântana de Mureş. Analogii ale decorului realizat prin împunsături de băţ, foarte puţine,

[p. 180]

se găsesc în diverse orizonturi ale lumii slave, însă dispunerea decorului este de cu totul alt tip, respectiv fie împunsături în cruce (!), fie izolate[21]. O analogie foarte bună însă se găseşte în aşezarea Bratei 2[22], pe un vas cu o morfologie aproape identică, având în plus un picior scurt şi tăieturi (?) pe buză. Contextul de la Bratei 2 post-datează Dulceanca IV, ceea ce se constituie într-unul din argumentele apartenenţei sitului ardelean la cultura materială sud-carpatică, cel puţin sub unele aspecte.

În fine, două vase din bordeiul 8 de la Dulceanca II prezintă o decoraţie pentru care nu am analogii. Primul, fragmentar (vol III, pl. LXXI/130), prezintă trei linii incizate (cu degetul?), mai mult sau mai puţin curbe, sugerând, eventual, o ploaie de meteoriţi (dar e chiar decor? nu a lunecat mâna pe vasul crud?); al doilea, tot cu decorul fragmentat, pare să reprezinte nişte X-uri înclinate spre dreapta, de mărimi diferite (vol. III, pl. LXXI/129). Acest ultim decor ar putea fi încadrat, eventual, în categoria decorului alfabetiform (sau cruciform?).

Ironic, două buze alveolate se găsesc la Dulceanca II[23]; ironic, fiindcă lipsesc de la Dulceanca I, sit suspectat că ar fi găzduit nişte slavi[24]. Am tratat mai pe larg această chestiune în altă parte[25] şi nu am să revin aici, decât pentru a preciza că acest decor este împrumutat de slavi din culturile sudice şi nu invers, că în plin secol VI acest decor nici nu poate fi slav (se generalizează în teritoriile slave din a doua jumătate a sec. VII ![26]), că la Dulceanca II are semnificaţia supravieţuirii unor elemente “autohtone” în sens foarte larg (reprezentând probabil influenţe sarmatice mai vechi); în fine, negând în acest caz semnificaţia culturală slavă a respectivului decor nu negăm toate cazurile şi toate contextele în care el ar apărea. Decorul cu alveole pe buză apare în toate orizonturile cronologice şi geografice ale culturii Ipoteşti-Cândeşti, inclusiv pe ceramica lucrată la roată, după cum am văzut (exemplar lucrat pe roata lentă, la Gropşani). Frecvenţa acestui decor pe ceramica modelată manual este însă ceva mai mare, în afara celor două exemplare de la Dulceanca II mai existând un exemplar la Soldat Ghivan. O variantă a acestui tip de decor este cea cu buză crestată (fie cu cuţitul, fie prin apăsare, cu o vergea sau şnur), şi aceasta cu o prezenţă sporadică, dar tot cu dispersie geografică şi cronologică, cu 4 exemplare la Ciurel (3 în orizontul B) şi două exemplare la Gropşani-Ovrei.

Aspectul probabil cel mai interesant al decoraţiei ceramicii modelate manual este apariţia semnului crucii, fie în varianta simplă, fie în cea gamată. Motivul apare extrem de rar, dar există practic peste tot, şi aceasta ar fi primul lucru interesant (fiindcă motivele decorative rare nu au dispersie bună, nu-i aşa?), fiind prezent în practic toate siturile cercetate într-o proporţie mare (excepţia se numeşte Dulceanca IV). Varianta crucii simple se găseşte la Dulceanca I şi II[27], Gropşani – Gura Gurgotei (seria A)[28], Soldat Ghivan[29], iar varianta gamată se află la Dulceanca I[30], Soldat Ghivan[31], Ciurel[32], iar acestea sunt exemple numai din seria

[p. 181]

scurtă de situri alese pentru analiză. Fără pretenţia unei enumerări exhaustive, să spunem că cruci simple sunt de găsit şi pe ceramică lucrată cu mâna de la Botoşana (mai multe pe acelaşi vas, înclinate la dreapta[33]), Izvoare-Bahna[34], Budureasca (două exemplare[35]), Băleni[36], Făcăi[37], probabil Străuleşti-Lunca[38]. Crucile gamate au şi ele o geografie răspândită, respectiv la Căţelul Nou[39], Băneasa-La Stejar[40], Străuleşti-Lunca[41], Raşcov[42] şi în aşezarea 2 de la Bratei[43].

Raritatea acestor piese, coroborată cu buna distribuţie în spaţiu, exclude rolul decorativ al acestor însemne. De altfel, chiar modul cum sunt aplicate însemnele sfidează tehnica decorativă (care ar fi solicitat repetarea motivului în registru orizontal), iar exemplarul cu “decorul” aplicat pe fundul vasului (într-un loc unde nu este vizibil, v. nota pentru Raşcov, respectiv 42) este doar exemplul radical. Caracterul special al acestor însemne este evident, însă o încheiere grăbită, în sensul certificării practicilor creştine, ar fi contra-productivă. Să reţinem că crucea gamată este considerată un însemn al cultelor solare practicate de unii nomazi ai stepelor, în speţă alanii[44], iar la Raşcov s-a descoperit nu numai un vas cu cruce gamată imprimată pe fundul unui vas, ci şi o oglindă alanică decorată cu cruce gamată. Incizarea crucii gamate pe vasele ceramice nu înseamnă imediat prezenţa anţilor în aşezare, dar sugerează practicarea unor culte/ ritualuri destinate să pună la adăpost locuitorii de furia distructivă a nomazilor. Este interesant de observat, în acest context, că acest simbol nu este atestat încă în Oltenia (cu excepţia discutabilă de la Făcăi).

Să mai notăm, în legătură cu crucea gamată, că nu este chiar o noutate, în secolul VI, pentru teritoriile nord-dunărene. Un exemplar (atestare cam subţire, de fapt), incizat pe o fusaiolă, este cunoscut pentru epocă dacică[45], dar că fusaiole de acest gen se cunosc şi în Basarabia, într-un mediu presupus Penkovka[46].

Poate însemna crucea simplă, în schimb, că în teritoriile nord-dunărene cel puţin o parte a populaţiei practica creştinismul? În principiu, luând în considerare şi existenţa altor piese cu aceeaşi semnificaţie (cruciuliţe de bronz sau tipare pentru producerea lor) – da. Nu orice întretăiere de linii este însă obligatoriu simbol creştin. În unele cazuri se pot formula dubii asupra intenţiei artizanului, fiindcă ar putea exista intenţia de a simula scrisul[47]. Or, şi tentativele alfabetiforme au antecedente în lumea geto-dacică[48], fără a putea primi vreo semnificaţie creştină.

[p. 182]

Practicarea unui soi de creştinism popular, în condiţiile prezervării tradiţiilor funerare vechi, legate de incinerare, nu este o ipoteză de exclus. Proba pozitivă va fi însă greu de făcut. Ceea ce mai am eu de adăugat aici este că, în modul cel mai pozitiv, indiferent de interpretarea pe care am da-o crucilor simple sau gamate, semnificaţia lor rituală este indiscutabilă, pe de o parte, iar pe de alta ele reprezintă un specific al teritoriilor carpato-danubiene, fiind necunoscute în lumea slavă[49].

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – capitolul 13 (morfologie alfa-numerică)

---

[16] Dulceanca II (FERCHE 1986, fig. 8/20), Dulceanca IV (FERCHE 1992, fig. 19/2).

[17] Bratislava (FUSEK 1994, pl. VII/6),

[18] FERCHE 1992, p. 135, 150, 152, planşa 19; Vasul de la Dulceanca este reprodus în vol. III, pl. XXXI/56.

[19] “Hristos cel născut de Maria”, v. Em Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIV descoperite în România, Bucureşti 1976, p. 163-167, apud FERCHE 1992, p. 138, nota 10.

[20] La descrierea M.2 (FERCHE 1992 p.134), referitor la urnă se spune că "Le vase contenait une petite quantité de cendre blanchâtre et quelques fragments, imparfaitement calcinés, d'os d'animaux (offrande?)". Semnul de întrebare este bun, dar cu multe înţelesuri. Complexul se află la nici 2 metri de "mormântul" 1, cel cu mult comentatul "butoiaş" cu inscripţie "creştină". Ambele complexe se află în pragul locuinţei 5 (idem, fig. 1 la p. 127) şi ar putea fi interpretate ca sacrificii de fundaţie, ca şi scheletul copilului de la Dulceanca I, pe nivelul bordeielor dacice (FERCHE 1974, p. 50, fig. 23; v. şi planul general - fig.8, pentru proximitatea mormântului de bordeiul daci VI). Sacrificiul nu presupune însă întotdeauna o victimă umană. Pe modelul ţapului ispăşitor, animalele pot substitui sacrificiul uman.

[21] Izolate: Crakovia - Nowa Huta (PARCZEWSKI 1993, pl. XVIII/10, posibil şi perforaţie utilitară, dar profilul nu indică), Kotowo-Poznan (idem, XXXIII/5, cu aceeaşi observaţie), Siemonia-Katowice (idem, XXXVI/4, într-o necropolă; dar aproape sigur este vorba de o pereche de perforaţii), toate în Polonia; în cruce: Galanta-Matuşkovo, exemplar împodobit şi cu mici alveole pe buză (FUSEK 1994, pl. XIII/1); împunsături dispuse într-o formă geometrică neregulată: Shurany (FUSEK 1994, pl. LXI/4), ambele în Slovacia.

[22] ZAHARIA 1995, fig. 15/21.

[23] FERCHE 1986, fig. 8/12, 21d.

[24] În sinteza asupra culturii Ipoteşti-Cândeşti (FERCHE 1984, fig. 7/1-12; v. şi p. 137) este ilustrată “ceramica slavă”; de la Dulceanca sunt alese două vase cu “marginea tăiată”, ambele aparţinând L.1; asemenea forme sunt de găsit şi în L.9. Culmea coincidenţei, sunt exact complexele care au furnizat şi câte un vas decorat cruciform (idem, fig. 7/14, 17, respectiv FERCHE 1974, fig. 52/2 şi 70/1), considerate general drept mărturii creştine. Concluzia care ar fi? Că slavii au creştinat pe localnici, în secolul VI?!!

[25] TEODOR E 1996, § 8.1.

[26] RUSANOVA 1976, tabelul III de la p. 26-27.

[27] FERCHE 1974, fig. 52/2 (şi în vol. III, pl. XL/120; crucii îi este adăugată o “coadă” şerpuită, a cărei semnificaţie nu o cunoaştem, care însă există şi în alte aşezări – de exemplu Budureasca sau Botoşana – şi nu poate fi o “întâmplare”); FERCHE 1986, fig. 13/3.

[28] POPILIAN & 1998, fig. 21-L15/1 (ilustrat şi în volumul III, pl. LXXI/125); în aceeaşi locuinţă mai există un fragment similar (p. 31)

[29] FERCHE & 1981, fig. 12/3 (şi în vol. III, pl. LXXI/127).

[30] FERCHE 1974, fig. 70/1 (şi în vol. III, pl. XXXVIII/107).

[31] FERCHE & 1981, fig. 9/6.

[32] FERCHE 1979, fig. 4/17 (şi în vol. III, pl. LXXI/123).

[33] TEODOR D. 1984, fig. 42/3.

[34] MITREA I 1998, fig. 34/8, într-un complex datat greşit în sec. VIII-IX.

[35] În expoziţia Muzeului de la Ploieşti; un exemplar similar cu cel de la Botoşana.

[36] Luciana Muscă, desene nepublicate.

[37] TOROPU & 1971, fig. 6/1; autorul vedea o cruce gamată (p. 59), care în ilustraţia publicată pare o cruce simplă; piesa, inclusiv decorul, sunt fragmentare şi este greu să mă pronunţ. Surprinzătoare este dimensiunea mare a crucii (aşa cum o presupunem întreagă), comparativ cu alte exemple (Budureasca, de pildă), pe care sunt desenate foarte mic (sub 5 cm.). Există însă analogii şi pentru reprezentări mai mari (10 cm. sau mai mult), de pildă la Băleni sau Soldat Ghivan.

[38] Vezi comentariile de la p. 121 (cu “cruci de două tipuri”).

[39] LEAHU 1963, p. 38; tot acolo – un vas având incizat un trident, cert de epocă dacică, pentru care există şi obiectul şi decorul.

[40] Vezi comentariile de la p. 124.

[41] Vezi comentariile de la p. 121.

[42] BARAN 1988, fig. 40/7. Decorul este realizat pe baza vasului, la interior (conform desenului).

[43] ZAHARIA 1995, fig. 13/7.

[44] CORMAN 1996, p. 173-174.

[45] TROHANI 1999, capitol decor, p. 156-165

[46] CORMAN 1996, p. 174, fig. 9/1-4.

[47] Inclusiv în zilele noastre, X-urile sau crucile reprezintă “semnătura” analfabeţilor.

[48] TROHANI 1999, p. 165-166. Autorul subliniază că deseori literele sunt reprezentate răsturnate sau în oglindă, comportament pe care l-am observat şi la propriul copil, când a început să “scrie”.

[49] Repet aici, există o singură excepţie, în Slovacia, decorul fiind realizat prin împunsături repetate şi nu prin incizie. O a doua excepţie, eventual, îl reprezintă un vălătuc fragmentar de la Lazuri-Satu Mare (STANCIU 1999, pl. XXVI/1); pe piesă se vede, efectiv, o singură linie incizată, crucea fiind “reconstituită” după indicii care mie îmi scapă. “Revelaţia” se datorează credinţei (greşite, cred eu) că vălătucii au rol magico-religios. Reafirm aici rolul pur funcţional al acestor obiecte. Nu cunosc contra-exemple de inscripţii sau înscrisuri pe vălătuci (altele decât ale paielor din pastă).