CAPITOLUL 13 - Morfologie alfa-numerică

CAPITOLUL 13. Morfologie alfa-numerică

[p. 183]

Aşa cum am definit din secţiunea teoretică, morfologia alfa-numerică se ocupă de acele aspecte legate de forma unui recipient care nu se pot măsura şi care nu se pot nota numeric, dar care pot opera, în schimb, cu preclasificări; acestea sunt sisteme descriptive codificate, care “împachetează” şi uniformizează formal foarte multă informaţie de tip “text”. În tehnica prelucrării informaţiei este aproape imposibil de prelucrat “texte”, ca de exemplu un fund de vas cu partea interioară cu umbo, iar cu partea exterioară dreaptă, dar cu un careu adâncit în zona mijlocie, expresie care poate fi dislocuită cu două litere, EC, care cuprind exact la fel de multă informaţie. Textele “reale”, necodificate, prezintă dezavantaje atât de multe încât simpla lor enumerare ar ului un neavizat; dar, cum această lucrare nu este un eseu de teoria informaţiei, mă voi mulţumi cu enunţul simplu: nu se face. Codurile nu sunt necesare discursului arheologic, ci numai analizei, dar adeseori, în procesul de redare a rezultatelor analizei (pentru publicare, de pildă) utilizarea codurilor descriptive poate fi o modalitate mai economică şi chiar mai comprehensivă – evident, cu un mai mare efort plătit de cititor. Este însă efortul pe care îl avem de făcut cu toţii.

Aplicaţiile posibile ale morfologiei alfa-numerice sunt mai multe, însă acest capitol se va opri la trei aspecte esenţiale: “accidentele” morfologice, morfologia buzelor de vas şi morfologia bazelor de vas. Acestea sunt aspecte atinse, în mod normal, de orice raport – fie şi mai sumar. Relevanţa culturală a celor trei aspecte este inegală. “Accidentele” morfologice se află la limita elementelor decorative – realizate însă prin modelare - şi sunt relevante fiindcă produc impresie estetică, fiind deci purtătoare de mesaj cultural. Buzele de vas au o relevanţă mult mai scăzută decât şi-ar dori arheologii, fiindcă atât modelatorii cât şi utilizatorii ceramicii fac abstracţie de “profil” – panaceul arheologiei - şi sunt interesaţi de aspecte pragmatice, precum posibilitatea de a aşeza un capac pe oală (fără a luneca de acolo) sau posibilitatea de a turna dintr-un recipient fără a se prelinge lichidul. Un studiu anterior, pentru un areal restrâns (Dulceanca)[1] a arătat deja că variabilitatea modelării buzelor este foarte mare, cu înţeles mai degrabă individual (de la producător la producător) decât cultural. Ultimul aspect discutat este cel al bazelor de vas, care practic nu au conţinut estetic, deci nici cultural, fiind relevante numai sub aspectul practicilor meşteşugăreşti, deci sub specie tehnologică, nu culturală; or, tehnologiile şi practicile tehnologice au caracter transcultural, adică se întâlnesc pe spaţii largi în forme identice sau asemănătoare, fără a exista vreo legătură cauzală specială ca intermediar al analogiilor.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – accidente morfologice