9. EXTENSIA OLTEANĂ

[p. 144]

            Apartenența Olteniei la spațiul cultural “Ipotești-Cândești” era până de curând un fapt destul de neclar. Primele studii sistematice asupra culturii nici nu aminteau numele Olteniei, pomenind în treacăt despre obiective de pe teritoriul Olteniei[1]. După peste 30 de ani de cercetări în domeniu, în studiul de sinteză asupra culturii “Ipotești-Ciurel-Cândești”, Suzana Dolinescu-Ferche acordă provinciei de la vest de Olt un statut ambiguu: leagăn al romanității, dar în același timp un teritoriu cu evoluții distincte, analog Moldovei și Transilvaniei[2], adică asemănător culturii studiate, fiind totuși altceva. Harta culturii cuprindea, la vest de Olt, doar o hașur㠖 în sensul că da, ar trebui să fie ceva acolo[3], însă fără puncte de cercetare sistematică, ceea ce nu era departe de adevăr. Cercetări în Oltenia se făcuseră, mai mult sau mai puțin întâmplătoare sau de salvare. Într-un raport din 1971, Octavian Toropu amintea deja de 12 așezări Ipotești-Cândești în Oltenia[4]; nepublicarea cercetărilor sau publicarea lor în reviste cu circulație județeană a făcut ca oameni erudiți, dar care nu trăiau la Craiova, să nu știe aproape nimic. Suzana Dolinescu-Ferche știa în 1984 din auzite că există două așezări care ar putea face parte din același orizont cultural, respectiv Groșani și Grădina lui Obedeanu[5].

            Situația s-a îndreptat parțial în anii ’90, prin publicarea săpăturilor de la Piatra-Sat și Gropșani, motiv pentru care astăzi putem enunța și apartenența Olteniei la cultura Ipotești-Cândești, cât și specificitatea regională. Mai mult, aceste cunoștințe ferme ne permit să recuperăm vechi săpături, a căror semnificație nu era foarte clară. Capitolul este structurat în două părți, din care prima se ocupă de siturile-pilot, iar a două va reconsidera câteva săpături mai vechi.

 

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE  –  situri “cheie”:

Gropșani

Vadu Codrii


[1] TEODORESCU 1971, nota 25, la care amintește de săpăturile de la Gura Motrului, încadrate inițial greșit, în secolul X. Din nefericire acea jumătate inferioară de oală poate fi de orice fel. Încadrarea rămâne incertă, așa cum a formulat ROSETTI (1962, p. 109).

[2] FERCHE 1984, p. 120-122.

[3] FERCHE 1984, fig. 1, hașură care nu înseamnă neapărat vreo certitudine, fiindcă este hașurat și Bărăganul, iar acolo chiar nu este nimic!

[4] TOROPU & 1971, p. 62

[5] FERCHE 1984, p. 137.