Comparaţia cu grupele morfologice slave

CAPITOLUL 14: Morfologie numerică

[p. 203]

14.3. Comparaţia între grupele slave timpurii şi cele din Câmpia Române

Analizele de până aici au prilejuit deja numeroase observaţii şi consideraţii asupra subiectului. Dată fiind importanţa chestiunii asupra interpretării istorice, am considerat necesară o abordare specială şi frontală. Pentru atingerea scopului au fost realizate două experimente – cred eu – interesante.

Primul experiment (Anexe, p. 259-261, cu comentarii şi analize la p. 262-264) constituie o continuare a “clasificării în cascadă”, folosind mediile de grupă CR (Câmpia română) şi CSV (grupele din arealele slave primitive). S-au format grupe noi, numite “grupe interculturale”. Scopul a fost dublu: pe de o parte de a evidenţia grupele înrudite reciproc, din fiecare areal în parte; pe de alta – de a pune mai uşor în lumină eventualele paralelisme din cele două areale. Rezultatele sunt consemnate în tabelul de la sfârşitul graficelor (p. 261). Analogiile din interiorul fiecărui areal sunt marcate prin scriere italică, iar analogiile dintre arealele culturale cu literă bold (groasă). Au interesat deci trei serii de rezultate: prima este constituită de analogiile constatate între grupe slave (vezi tabelul grupelor slave analoage). Una dintre aceste apropieri fusese sesizată anterior (CSV_15B – CSV_01A), însă celelalte sunt noutăţi, putând contribui la o mai fină analiză a lumii slave; de exemplu, este importantă analogia (fie şi depărtată) între grupa CSV_21 şi grupa CSV_03A, care la rândul ei are legături cu cea mai importantă grupă slavă (cel puţin numeric), CSV_08A (vezi Anexe, p. 298 [1]). Prin corelarea asemănărilor evidenţiate prin analogii relative, absolute şi prin grupele inter-culturale, se obţin mari complexe de grupe (am putea spune familii de grupe), care sunt astfel mai uşor de analizat, prin referenţialitatea încrucişată (deci printr-un “schimb de informaţii” între grupe). Aşa este, de pildă, familia (de sus în jos, la tabelul D.3.) CSV_09B-03A-08A-03B-09A, care poate fi caracterizată, în ansamblul ei, ca un conglomerat vestic, cu bune relaţii în lumea romană (aşa cum vom vedea). Scopul acestui capitol nu este caracterizarea în sine a grupelor slave (deşi decurge din analiza tabelei D.3.), aşa încât trecem mai departe.

A doua serie de rezultate interesante se referă la analogiile grupelor din Câmpia română (vezi tabelul grupelor analoage). Câteva dintre aceste analogii sunt naturale, consubstanţiale sistemului de clasificare, fiind considerate de analiza anterioară (§ 14.2.) ca aparţinând aceleiaşi tradiţii (CR_06A-06B – de origine daco-sarmatică; CR_19A-19B – de origine carpică), altele au relaţii de înrudire deja argumentate, chiar dacă nomerotaţia este diferită (CR_04-05B, ambele de sorginte romană).

[p. 204]

Celelalte analogii sunt mai degrabă surprinzătoare şi aduc împreună grupe de coloratură diferită, cel puţin prin prizma argumentelor deja prezentate; astfel, grupa CR_02A a fost considerată de origine romană, iar grupa CR_08 a fost clasificată drept daco-sarmatică. Similar, dacă grupele CR_01B şi 05A fac parte din acelaşi “complex Gropşani”, grupa CR_22A, mai înaltă, a fost considerată anterior ca daco-sarmatică (este mai înaltă, dar într-adevăr asemănătoare). Aceste situaţii contradictorii nu fac decât să semnaleze că granularitatea (deci fineţea) “grupelor inter-culturale” este destul de grosieră (rezultat al clasificării în cascadă), iar analogiile prezentate sunt destul de aproximative.

Cea mai interesantă serie de rezultate este cea referitoare la situaţiile în care grupele inter-culturale adună laolaltă grupe din mediu slav şi din Câmpia română (Anexe, p. 262-264). Aceste rezultate vor fi comentate împreună cu concluziile celui de al doilea experiment. Acesta constă în reluarea graficelor de la U.1. (p. 259-261), dar nu sub aspectul constituirii unor super-grupe, ci sub aspectului specificităţilor regionale. Au fost studiate, grafic de grafic, “zonele” de exclusivitate (unde se manifestă numai unul dintre cele două areale comparate, respectiv CR sau CSV) şi de specificitate (unde se manifestă cu preponderenţă categorică unul dintre areale). Aceste constatări au fost centralizate în tabelul final (de “specificuri culturale”), care poate fi consultat integral la sfârşitul experimentului (Anexe, p. 267), aducând aici în pagină doar rândurile “problemă”.

Constatările din fiecare grafic au fost sintetic notate, printr-o pereche de litere, semnul “;” separând grafice diferite (nu contează aici care). Litera E înseamnă “exclusivitate”, litera S însemnă “specificitate”, A înseamnă “caracter CR” (specific deci Câmpiei române), iar B înseamnă “caracter CSV” (deci slav).

Numărul diferit de notaţii, pentru fiecare înregistrare (de la două la şapte) se datorează hazardului că media unei grupe s-a aflat – sau nu – într-o zonă care a fost desemnată specifică, într-un grafic sau altul.

Lista “problemelor”, de mai jos, poate să pară semnificativă, dar la cele peste o sută de grupe – este mai degrabă nesemnificativă. Aceasta este prima şi cea mai importantă concluzie: în general specificul cultural a urmat încadrarea geografică, deci grupele din Câmpia română au în general caracteristici recognoscibile şi diferite de grupele slave, care la rândul lor au o coerenţă apreciabilă. Toate grupele care par să “iasă din peisaj” se află în tabelul anexat. Au fost considerate problematice inclusiv situaţiile de paritate (primele două rânduri, de pildă). În cele ce urmează vom comenta situaţia fiecărei grupe în parte.

Apartenenţa grupei CR_01B la “complexul Gropşani” este greu de pus la îndoială (în ciuda faptului că piesa este târzie, provenind de la Vadu Codrii), atât datorită înrudirii cu grupa CR_01A, cât şi datorită numeroaselor analogii cu grupe de tradiţie romană (CR_10A, CR_11, CR_14, dar şi Cireşanu 7). Nu-i mai puţin adevărat că forma este rară (o piesă) şi nu foarte tipică pentru morfologia romană (un specialist în ceramică romană probabil că nu ar recunoaşte-o; decât poate desenată altfel...). Grupa poate reprezenta deja tendinţele de uniformizare care se constată încă din secolul VII (de pildă la Garvăn-Silistra).

Grupa CR_07B, în schimb, este într-adevăr problematică: analogiile grupei în Câmpia română (v. tabelul E.3., p. 302) sunt nule, existând o singură analogie relativă slabă, la Raşcov. Analiza anterioară (§ 14.2.) a considerat – destul de ezitant şi confuz – ca fiind de tradiţie carpică sau romană (ceea ce este, în ultimă instanţă, o contradicţie în termeni). În experiment grupa a primit o clasificare A şi una B, ceea ce deschide orice perspectivă. Grupa este compusă numai din două piese, una la Budureasca şi una la Străuleşti, iar posibilitatea de a fi influenţată de formele slave nu trebuie exclusă[2].

[p. 205]

Grupa CR_12A are analogii exclusiv în lumea slavă (v. tabela E.3.). La § 14.2. am considerat grupa indeterminabilă cultural, pentru că influenţa slavă directă este greu de admis pentru una dintre cele două componente, o oală lucrată cu mâna din orizontul B de la Gropşani (databilă probabil spre sfârşitul secolului al V-lea; nici exemplarul de la Soldat Ghivan nu datează mai târziu de jumătatea secolului al VI-lea). Analogiile slave s-au confirmat însă în “grupele interculturale” (v. Anexe, secţiunea IV, U.2.4., p. 264), grupa CR_12A făcând pereche cu CSV_12 (grosul acesteia este compus din grupa 1a din Polonia, inclusiv cu elemente târzii de secol VII). În experimentul de specificitate (v. tabelul) grupa CR_12A a primit trei clasificări de specificitate A, două B, dar este notată şi o exclusivitate B (adică slavă); această din urmă situaţie se datorează faptului că grupa, cu o formă apropiată de definiţia castronului, are deci o înălţime superioară mică, ceea ce, în general, este foarte specific lumii slave. Situaţia creată are o explicaţie, şi ea (e neplăcut dar trebuie spus) se datorează slăbiciunilor bazei de date, deoarece până la această dată baza comparativă în privinţa formei de castron, pentru lumea romană, este foarte subţire (efortul s-a îndreptat spre formele analoage oalei-borcan, care reprezintă grosul ceramicii de analizat). Este un exemplu despre cum incompletitudinea datelor poate conduce la concluzii greşite. Contextul celor două piese din grupa CR_12A nu permite concluzia unei influenţe directe a lumii slave. Este, mult mai probabil, o formă vehiculată pe suprafeţe mari, cu caracter trans-cultural, şi nu este singura.

Am ajuns din nou la problematica grupă CR_14B, compusă din 4 vase de la Sărata Monteoru, din care unul lucrat la roată rapidă. Experimentul a precizat două specificităţi B (slave) şi una A (locală), păstrând proporţiile complicate ale analogiilor (v. comentariile de la § 14.2.). Repet aici posibilitatea ca grupa să fie, măcar în parte, un produs al culturii slave primitive. O ipoteză pe care nu am discutat-o încă, este dacă ar fi posibil ca exemplarul lucrat la roata rapidă să fie atribuit (din punct de vedere strict morfologic!) tot lumii slave, deci dacă ne putem imagina că meşterul olar a copiat o formă realizată tradiţional cu mâna. Ipoteza este uşor nefirească, fiindcă de obicei se întâmplă invers. În general obiectele de bună condiţie tehnică, executate de profesionişti, sunt copiate de cele de condiţie modeste, produse de meşteşugari casnici, situaţie care are un caracter de universalitate (în timp şi spaţiu). Nu cred însă că ar trebui să excludem din start posibilitatea de a se schimba rolurile, în împrejurări speciale, din motive care ne scapă (sau ni le putem doar imagina, fără putinţa demonstraţiei). Nu ar trebui să ne grăbim să concluzionăm în nici unul din sensuri, ipoteza trebuind pur şi simplu “supravegheată”, pentru a observa dacă apar şi alte cazuri care cad sub incidenţa ei.

Grupa CR_16B, compusă dintr-un singur vas, de la Dulceanca I, este un alt caz de paritate (2 la 2, v. tabelul). Analiza anterioară (§ 14.2.) a agăţat deja un semn de întrebare, neexistând analogii. Cu titlu ipotetic, forma a fost arondată aspectului Târgşor. Această ipoteză se bazează pe observaţia că formele fără margine absentează în estul Munteniei şi în zona Bucureşti (evident, publicarea completă a necropolei de la Sărata Monteoru ar putea schimba datele problemei), dar se întâlnesc în vestul Munteniei. Până la proba contrară, aspectul Târgşor va fi considerat un aspect local (micro-regional), derivat din cultura secolului al IV-lea.

Grupa CR_21 este adusă în discuţie doar ca o curiozitate. Am afirmat deja că nu există analogii directe nici în lumea slavă nici în Câmpia Română şi că cele mai apropiate analogii se află în cultura niproviană Kolocin. Paradoxal, aici s-au adunat cele mai multe menţiuni de specificitate, 3 de tip B, una de tip A şi nu mai puţin de două “exclusivităţi” de Câmpia Română (EA). Situaţia se datorează, fireşte, faptului că studiul de specificitate s-a desfăşurat prin comparaţie cu lumea slavă, nu cu culturile baltice. Prezenţa acestui obiect la Budureasca reprezintă oricum o ciudăţenie, şi atâta vreme cât nu se poate demonstra un “traseu” al obiectelor Kolocin, nu se poate atesta ferm prezenţa unor elemente baltice la Dunărea de Jos. Cu titlu ipotetic, însă, vom păstra atribuirea Kolocin pentru această grupă.

Grupa CR_22B este un nou caz de paritate a specificităţilor (2 la 2); este o altă grupă a aspectului Târgşor, problematica fiind deja discutată.

Grupa CR_25 (un exemplar la Sărata Monteoru) a făcut deja obiectul dubiilor, oscilând între tradiţia carpică şi cea slavă. Experimentul de specificitate (două rezultate SB) înclină balanţa în favoarea celei de a doua ipoteze, aceasta fiind prima grupă care, fără a avea analogii evidente în lumea slavă, pare totuşi să se datoreze culturii slave primitive.

Grupa CR_26 prezintă un tablou al specificităţilor net în favoarea lumii slave. Grupa face pereche cu o grupă slavă (CSV_17) şi în “grupele inter-culturale” (Anexe, secţiunea IV, U.2., p. 262), respectiv cu grupa 12a de la Raşcov, deci, în fapt, este o analogie cu un vas izolat. Dată fiind poziţia geografică a grupei analoage şi caracterul izolat în lumea slavă, sunt înclinat să revin la concluziile subcapitolului anterior: forma se datorează unei tradiţii daco-sarmatice (cu accentuarea celui din urmă factor).

Grupa CR_27 prezintă, de asemenea, specificităţi net slave. Este vorba despre o formă de castron (v. § 14.2.), produs inclusiv cu roata. Se aplică observaţiile de la grupa CR_12A (supra). Grupa face pereche la “grupele interculturale” cu CSV_04A, cu reprezentanţi la Raşcov, dar şi în Ucraina, inclusiv în situl timpuriu de la Korceak VII. Între Raşcov şi Dulceanca nu există însă nici un intermediar. Este posibil ca între Dulceanca şi produsele ucrainiene să existe un intermediar istoric, eventual în cultura Cerneahov (dar nu un castron!). Nu se poate admite, la această oră, o filiaţie directă între cele două grupe, din cele două areale.

Situaţiile de paritate a specificităţilor în lumea slavă se reduc la un caz; un caz foarte important, fiindcă este vorba tocmai de grupa CSV_08A, amintită frecvent în text, fiind cea mai numeroasă în toată lumea slavă, cu o mare frecvenţă în special în teritoriile vestice, cu descreştere spre est (absentează în Ucraina centrală şi nordică). Această grupă, foarte răspândită, este, cred eu, cazul cel mai flagrant de “romanizare” a lumii slave, nu prin influenţă sau contact direct, ci prin preluarea unor modele culturale răspândite pe largi teritorii; “istoria” formei este exact elementul care asigură larga răspândire, chiar în lumea slavă. Geografia de “contact” pare să fie – nu numai prin raţiuni istorice, dar şi prin frecvenţă (43%) – Dunărea mijlocie, respectiv Slovacia de astăzi, însă forma poate fi preluată prin mijlocirea lumii germanice, ceea ce măreşte considerabil aria de contaminare. În “grupele inter-culturale“ grupa CSV_08A face pereche cu o altă grupă numeroasă, CR_14A (v. U.2.), de indiscutabilă origine romană, chiar dacă absentează (deocamdată!) din Oltenia. Comparând direct cifrele celor două grupe regionale (CR_14A şi CSV_8A), constatăm unele diferenţe, care nu sunt deloc întâmplătoare atunci când se realizează pe un număr atât de mare de subiecţi (menţiune: aceste medii nu au suferit datorită sarabandei clasificărilor, media finală nefiind realizată din mediile de sit, ci din datele particulare ale fiecărui vas în parte). Grupa CR are calota superioară cu 6 puncte mai bombată (-6,4 faţă de -0,4), margine mai înaltă (SM = 29, faţă de 22,4), gât proporţional mai mic (36 faţă de 47), o buză substanţial mai arcuită (UC = 112 faţă de 100) – toate diferenţe generice între ceramica munteană şi cea slavă, enunţate de multă vreme[3]. Se poate adăuga o diferenţă de volum (2,9 faţă de 3,4 l.), care este şi ea tipică[4]. În concluzie, în ciuda analogiilor şi a originilor îndepărtate comune, cele două grupe exprimă mediile culturale şi sociale din care provin.

Grupa CSV_10D este un unicat, în lumea slavă, prezentând numai specificităţi de tip A, fiind deci mult mai apropiată de ceramica de la Dunărea de Jos decât de ansamblul ceramicii slave. Grupa este compusă, de altfel, dintr-un singur vas, din necropola de la Bratislava-Dubravcek, material ceramic a cărui apartenenţă la lumea slavă am negat-o cu mai multă vreme în urmă[5]. Grupa face pereche cu CR_01A, grupă numeroasă, a cărui caracter roman a fost deja discutat (“complexul Gropşani”).

Ultima grupă problematică este CSV_13, care prezintă 3 specificităţi A şi o singură specificitate B. Grupa este compusă dintr-un singur vas, din arealul Penkovka, descoperit la Hucea (în Basarabia). Amestecul etno-cultural reprezentat de confederaţia anţilor face ca nici o analogie să nu fie surprinzătoare. Forma este complet străină tradiţiilor slave, ceea ce nu înseamnă automat că aparţine formelor de tradiţie romană. Este de menţionat că grupa nu apare deloc între analogiile directe ale ceramicii Ipoteşti-Cândeşti (v. tabelul E.3., p. 302).

Concluziile sunt clare şi destul de simple. Cele două serii ceramice nu au multe în comun, cu excepţia unor forme de mare întindere, cum este CSV_8A, datorată moştenirii romane, la un nivel pe care l-am putea numi pan-european. Dintre grupele morfologice din Câmpia Română, una singură (reprezentată de un singur vas) este, cu relativă certitudine, un produs de origine culturală slavă (CR_25), o altă grupă, ceva mai numeroasă (CR_14B) ar putea reprezenta un aport slav. Mai există câteva grupe asupra cărora se pot formula dubii (grupele aspectului Târgşor), dar pe ansamblu, peste 90% din ceramica din Câmpia română nu

[p. 207]

are nici o legătură cu tradiţiile slave, nici măcar ipotetic. Din punct de vedere a ceramistului – slavii practic nu există în Câmpia Dunării de Jos. Ceea ce nu este presupune cu necesitate concluzia că slavii nici nu au fost acolo. Voi încerca să neutralizez contradicţia în concluziile acestei teze.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – capitolul 15 (studii de capacitate)

[1] În tabela respectivă (D.3.) săgeţile din stânga şi din interior reprezintă conexiuni stabilite pe baza analogiilor relative sau absolute, iar săgeţile de pe exteriorul drept al tabelei reprezintă analogiile realizate cu ocazia acestui ultim experiment (grupele din tabelul mic de deasupra) [menţiunile sunt valabile numai pentru varianta-hârtie, reprezentarea săgeţilor în HTML demonstrându-se dificilă].

[2] Continui să am foarte puţină încredere în identificările izolate de piese; nu prea are sens ca într-o aşezare zece piese să fie de un fel, iar una izolată – de alt fel (la nivel cultural). Discuţia de la § 14.2. este de cu totul altă factură. Nu se discută acolo de existenţa în aşezare a doi romani, trei daco-sarmaţi şi cinci carpi, ci la alocări culturale pentru procese istorice petrecute cu secole în urmă, respectiv pentru metisări şi aculturaţii consumate, care au lăsat însă urme. Prezenţa unei populaţii noi într-un teritoriu ar trebui demonstrată prin complexe coerente (dacă nu prin nivele de aşezare relativ omogene, diferite de restul).

[5] TEODOR E. 1996, în special fig. 34A (şi comentariile de la p. 28).