CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

[p. 84]

5.3. Ceramica slavă primitivă

Grupul cultural Garvăn-Popina a fost o bună introducere la analiza ceramicii slave primitive[60]. Motivul prezentării sale separate este clar: nu există un orizont de “ceramică slavă primitivă” pe teritoriul Bulgariei, ci un orizont care post-datează fenomenele culturale studiate pentru Câmpia Dunării de Jos în secolul VI, care prefigurează cultura balcano-dunăreană, cu importante componente de tradiţie romană şi aport bulgar (turanic), şi care nu mai este, stricto sensu, ceramică slavă[61].

Ceramica slavă primitivă este cu adevărat fosila directoare în studiul expansiunii lumii slave în Europa Centrală şi de Est, nu numai datorită numărului mare de piese, datorită faptului că nu lipseşte de pe nici un sit, dar mai ales pentru că, nereprezentând “obiecte de prestigiu”, depune mărturie asupra culturii slave originare şi populare, spre deosebire de obiectele de podoabă şi de armament, care reflectă contaminarea culturală a aristocraţiei militare – întotdeauna mai receptivă şi mai cosmopolită.

Vom începe de la extremitatea apuseană a lumii slave, cu ceramica de tip Praga, înaintând spre răsărit, cu ajutorul unor monografii regionale, prin Slovacia, Polonia meridională, Ucraina. Vom încheia cu două mari situri din Bucovina de Nord, Codân şi Raşcov, considerate de unanimitatea cercetătorilor ca situri slave (vom vedea mai exact în ce măsură). Intenţia iniţială a fost de a trata Bucovina în ansamblul ei, ca şi restul loturilor regionale aduse în discuţie, intenţie deturnată de o realitate care, deja, a devenit evidentă din cele analizate pe situri din Bucovina de Sud: spre deosebire de celelalte ţinuturi slave originare, caracterizabile printr-o remarcabilă unitate culturală, Bucovina este o placă turnantă a neamurilor şi culturilor, caracterizabilă printr-o mare diversitate; în această situaţie, profilul fiecărui sit în parte devine interesant şi analizabil separat. Vom vedea, de altfel, că Codân şi Raşcov reprezintă lucruri foarte diferite, ca şi celelalte trei situri deja comentate.

Dată fiind complexitatea relaţiilor culturale pe spaţii atât de largi, în arsenalul tehnologic al prezentului subcapitol vor intra şi grupele regionale[62] (pomenite şi până aici). În esenţă, mediile grupelor morfologice stabilite pentru fiecare unitate teritorială (Praga, Slovacia, Polonia, Codân, etc) sunt folosite pentru a realiza o singură mare clasificare[63]. Aceste grupe regionale (denumire convenţională, fiindcă sunt mai degrabă grupe supra-regionale) permit identificarea tipurilor morfologice asemenea, cât şi o înseriere a întregii ceramici slave aflate în baza de date, fără intermediarul analogiilor relative, într-o manieră mult mai compactă şi mai uşor de analizat[64]. Alcătuirea grupelor regionale slave este descrisă în Anexe, p. 197-200, în special tabelul final, şi sunt întâlnite peste tot (inclusiv în Anexe, secţiunea V) cu sigla CSV[65].

În continuare se vor lua îndiscuţie – cât mai scurt cu putinţă – principalele loturi slave de referinţă, începând cu discutarea relaţiilor interne ale lotului (pentru care se va folosi clasificarea internă a fiecărui lot), cât şi poziţia fiecărui lot ceramic în ansamblul ceramicii slave, sau chiar a estului european (pentru care se va folosi clasificarea regională slavă). Motivul pentru care trebuie să folosim două clasificări diferite – cu toate neplăcerile aferente unui nomenclator stufos – sunt atât de ordin “istoric” (există numeroase analize efectuate cu mai multă vreme în urmă, când nu exista clasificarea regională), cât şi procedural (pentru clasificarea regională loturile ceramice nu au fost luate în integralitatea lor, ci, uneori, numai în parte, din motive care vor fi arătate în fiecare caz, aşa încât există grupe morfologice de lot care nu au corespondent în clasificarea regională slavă).

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica tip Praga

---

[60] Sintagma “ceramică slavă primitivă” nu are nimic peiorativ. Este necesară o distincţie faţă de noţiunea de “cultură slavă veche”, care se referă îndeobşte la perioada post-migraţie, până la adoptarea creştinismului, sau chiar mai târziu, respectiv până la închegarea formaţiunilor statale medievale (de genul celui de al doilea Ţarat Bulgar). Pe de altă parte, resping noţiunea globală consacrată – cultura Praga – datorită caracterului marginal al fenomenului cultural Praga. Ceramica slavă primitivă este deci componenta materială a culturii slave contemporane expansiunii teritoriale a populaţiilor slave.

[61] Caracterul fundamental roman al ceramicii din Bulgaria sec. VIII-X este un loc comun pentru arheologia bulgară şi nu cred că mai trebuie argumentat.

[62] Vezi precizările teoretice de la § 1.3.6. (Înserierea).

[63] Vezi volumul II, Anexe, Secţiunea IV, punctul L.

[64] Vezi volumul II, Anexe, Secţiunea V, punctele D.1. şi D.2.

[65] Este o prescurtare de la “cultură slavă veche”; aşa cum afirmam şi mai devreme, sintagma se uzitează, de obiecei, pentru secolele VIII-XI; este aici vorba de o simplă convenţie de notare şi nu se pune în discuţie conceptul istoric sau arheologic. Sigla ar fi putut fi, la fel de bine, CSP (“cultură slavă primitivă”), dar oricum, repet, este o simplă convenţie.