8. SITURI MARGINALE DIN MUNTENIA

8.3. Situri nord-muntene [continuare – expunere pe situri]

[p. 142]

Un alt sit aflat pe linia de întâlnire dintre dealurile sub-carpatice şi câmpie este Băleni. Aşezarea se află pe o terasă din dreapta Ialomiţei mijlocii (cu extensii spre luncă), pe teritoriul satului Băleni-Români, comuna Băleni (cca. 20 km. SE de Târgovişte, v. harta 2), punctul “Plantaţie”, şi a fost cercetat cu intermitenţe în anii 1973-1980. Cercetarea se bucură până la acest moment numai de un raport parţial[110], însă Luciana Muscă a avut amabilitatea de a-mi furniza informaţii suplimentare, care cuprind desene nepublicate de la ceramică întregibilă (ceea ce a făcut posibilă integrarea sitului în seria morfologică a Câmpiei Române), cât şi observaţii stratigrafice din campania 1980, de care am să fac uz, cu mulţumirile de rigoare. Până în 1979 se descoperiseră, conform raportului, 19 “locuinţe de suprafaţă uşor îngropate” (în general 0,3-0,5 m.)[111], la care se adaugă cel puţin alte 5 din campania 1980[112], un cuptor de ars oale “tronconic, fără grătar”[113], dar şi alte complexe, mai rare în epocă, respectiv cel puţin 3 gropi menajere şi nu mai puţin de 5 vetre libere, cu gardină de piatră, între locuinţe[114]; fapt mai obişnuit în epocă, nu există depunere antropică continuă. Două situaţii stratigrafice din campania 1980 certifică minim trei episoade habitaţionale, rezultat al locuirii “pendul”[115], ceea ce ar justifica un interes sporit pentru acest areal. Autoarea săpăturii enunţă trei faze de locuire, certificabile cel puţin pentru două rânduri de complexe, notate de la A (cel mai nou) la C (cel mai vechi), în ordinea descoperirii, nu în succesiune cronologică. Analiza comparativă a datelor pe o astfel de schemă este mai degrabă confuză (tabelul infra).

FAZA SU Diam. f Vol. sup.

C 29,2 11,2 cm. 0,88 l.

B 32,3 11,9 cm. 0,57 l.

A 38,4 13,7 cm. 0,79 l.

Diferenţa unghiurilor marginii (SU) este în creştere, ceea ce este normal (se renunţă, lent, la formele cu margine scurtă, cu buză cvasi-verticală); diametrul la gură (notat diametru în f) este însă în creştere, ceea ce este anormal (dar nu imposibil); volumul superior este oscilant şi decorelat dimensiunilor la buză[116]. Există însă serii stratigrafice ale căror material nu prea seamănă. Astfel, seria (de jos în sus) Gr. 4 – B.35 – Gr. 6 şi seria B.34 C – B.34 B – B.34 A prezintă similitudini, cu ceramică lucrată la roată relativ multă (pe toată secvenţa), în timp ce complexele B.29 şi B.28 (care suprapune B.29) arată mult mai arhaic. Dacă ar fi să judecăm după raportul tehnicilor, B.29 şi 28 ar trebui să fie târzii, însă aspectul morfologic pare mai timpuriu. Ar putea exista deci mai mult de trei episoade de locuire. Există însă şi suficiente puncte comune, mai ales sub raport morfologic. Cele 3 forme întregi compun două grupe; prima are un vas lucrat la roată din faza târzie şi un vas lucrat cu mâna din faza timpurie (oarecum pe dos...), cu o formă relativ înaltă, cu gât îngust, amintind de o cană (alcătuind grupa munteană CR_6 A, împreună cu grupa a 2-a de

[p. 143]

la Sărata Monteoru). Un alt vas întreg, cu o alură înaltă, din “familia” Străuleşti, reprezintă la Băleni grupa 2, provenind dintr-un complex târziu. Ambele forme au replici pe ceramica întregită parţial şi sunt reprezentative pentru aşezare. Există şi câteva fragmente care fac aluzia la ceramica sud-dunăreană, fie prin formă, fie prin decor (caneluri largi sau incizii depărtate). Pe un fragment este incizată o cruce mare, cu braţe inegale (din nefericire nu este întreagă[117]). De notat, de asemenea, frecvenţa relativ mare a tipsiilor şi cele câteva buze decorate prin alveolare.

Cred că deocamdată nu se poate spune mai mult despre această – altminteri foarte interesantă – aşezare şi închei cu speranţa că o vom vedea publicată integral.

DETALII - Budureasca

- Târgşor

- Şirna

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – situri din Oltenia

---

[110] MUSCĂ L & 1980.

[111] Aceste adâncimi ar putea fi realmente mai mari. Pentru L.28, de pildă, (MUSCĂ L & 1980, p. 425-426, fig. 2), autoarea dă un nivel de pornire a gropii bordeiului la –0,64 (ceea ce e ciudat, fiindcă aşezarea este suprapusă cu totul de 3 locuinţe ulterioare – sec. XIII-XV - şi nu există un nivel antropic, nici măcar posterior); desenul de la fig. 2 demonstrează că autoarea consieră “nivel de pornire” adâncimea la care conturul complexului a fost sesizat; locuinţa are însă amenajat un cuptor “în perete”, prin scobire, ceea ce practic nu se poate face fără cel puţin o jumătate de metru de sol peste nivelul podelei.

[112] Numărul mare de locuinţe este întrucâtva artificial, fiind nomerotate separat inclusiv fazele de reamenajare. Având în vedere suprafaţa mică investigată (MUSCĂ L & 1980, p. 424, fig. 1), numărul amenajărilor ar putea fi mult mai mare.

[113] Complexul este amintit de trei ori în raport (MUSCĂ L & 1980, p. 423, 427, 428), are şi un desen de plan (fig. 3 la p. 426), dar nu are nici profil, nici o descriere care să ne convingă asupra acestei funcţionalităţi. Se afirmă (p. 428) că inventarul complexului îl datează în secolul VII, dar nu ştim nimic despre acest inventar).

[114] MUSCĂ L & 1980, p. 427, complexe asigurate cu material ceramic, pe care autoarea le datează timpuriu, în sec. V-VI.

[115] Pe teritoriul comunei Băleni există cel puţin alte trei situri de ev mediu timpuriu, reprezentând probabil pandantul aşezării cercetate (MUSCĂ L & 1980, p. 428, prima notă).

[116] Din desenele pe care le posed lipseşte menţiunea tehnicii de execuţie, astfel încât o statistică de această natură nu se poate prezenta

[117] Luciana Muscă, desene nepublicate.