CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 79]

5.2.7. Aşezările 1 şi 2 de la Bratei

Următorul reper este lotul atât de des amintit în rândurile anterioare: aşezările 1[42] şi 2[43] de la Bratei.

Aşezarea 1 a avut, foarte rezumativ, o istorie în trei timpi: o fază a, contemporană[44] şi/sau posterioară cimitirului 1[45], cu locuinţe fără surse de încălzit, cu inventar sărac (datorită părăsirii organizate a aşezării) dar de bună calitate; o fază secundă, b, cu aceleaşi tipuri de locuinţe (cu o excepţie), cu locuirea cea mai îndelungată, probabil pe un mai lung segment (de început) al sec. VI, cu predominarea ceramicii zgrunţuroase gri, fără ca alte specii, respectiv cenuşie-fină (cu decor lustruit sau ştampilat, tipic gepidică) sau cea lucrată manual să lipsească; această ultimă categorie îşi măreşte proporţia statistică, comparativ cu etapa anterioară[46]; o a treia şi ultima etapă, c, databilă larg în secolul VII, în care peisajul se modifică substanţial, începând cu locuinţele, care capătă sobă de pietre, şi continuând cu inventarul, în care ponderea speciilor se modifică în favoarea ceramicii lucrate cu mâna, roşie-brună, cu pietricele şi uneori cu cioburi pisate, cu o specie secundă, din pastă mai fină, modelată pe roata lentă; nu lipsesc unele piese care mai indică, părelnic, o legătură cu trecutul cultural al Transilvaniei sudice[47], însă autoarea monografiei concluzionează că suntem în prezenţa unei modificări culturale majore, provocate de migraţia slavă[48]. Motivaţiile unei asemenea judecăţi sunt destule şi poate că au convins. Fiecare în parte, însă, este o explicaţie slabă. Tendinţa creşterii numerice a ceramicii arhaice s-a înregistrat încă din faza b (este un fenomen generalizat în sec. VI, de surprins inclusiv în Imperiu, desigur la alt nivel), iar în faza c fenomenul ajunge – natural – la apogeu. Pasta grosieră a unor vase lucrate cu mâna este cunoscută şi din faza b, dar şi de mai multă vreme, în acelaşi areal, respectiv în Cimitirul 1, “noutatea” neputând fi imputabilă slavilor. Că schimbarea tipului de locuinţă ar reflecta o schimbare culturală – este o veche marotă a profesorilor generaţiei mele[49]. Nu am să argumentez amplu, fiindcă nu este locul aici. Am să dau doar două exemple contrare: la Cireşanu se schimbă tipul de locuinţă, în faza secundă, fără a se identifica nici un fel de schimbare culturală; la Izvoare Bahna constatăm, invers, o categorică modificare culturală, între două faze de locuire, fără a se schimba ceva din tipul de locuinţă.

Argumentele Ligiei Bârzu - şi mai ales intuiţia unui arheolog cu experienţă – s-ar putea demonstra corecte, la analiza morfologică a ceramicii. Din nefericire, materialul publicat este destul de subţire. Faza secundă, b, are cu totul trei jumătăţi superioare, lucrate cu mâna, deci lipseşte din tabelele analogice relative. Aplicând aici o procedură pe care am mai încercat-o, cu destul succes, solicităm bazei de date lista analogică pentru media acestor 3 fragmente: câte 7 la Soldat Ghivan, Ciurel, Dulceanca II (toate ceramică lucrată cu mâna), tot 7 Mogoşani, 4 Ciurel (ceramică lucrată la roată), 4 Nitra (ceramică lucrată cu mâna, prima apariţie din lumea slavă), tot 4 Iatrus, 3 Codân, dar tot 3 Locusteni (ceramică lucrată la roată), etc. Suficient şi edificator.

[p. 80]

Faza c a aşezării 1 prezintă 3 exemplare întregi (din care unul la roată lentă) şi alte 6 jumătăţi superioare. Media tuturor pieselor modelate manual se regăseşte în lista analogică relativă (poziţiile 466 şi 865), dar din păcate nu prezintă analogii. Trebuie spus însă că cifrele nu recomandă o morfologie slavă (înălţimea prea mare, aspectul echilibrat între diametrele la gură şi la bază, prezenţa piciorului cu talpă, diametrul median în poziţie relativ joasă), nici măcar în varianta slovacă. Din nefericire, acelaşi lucru se repetă cu analogia absolută. Nici cele 3 piese întregi, luate separat, nu au răspuns investigaţiei (ghinion rar!) Ne mai existând altă metodă, vom încerca tot cu analiza jumătăţii superioare (a mediei): există nu mai puţin de 22 de analogii la Raşcov (toate ceramică lucrată cu mâna), 17 în Slovacia (ceramică lucrată cu mâna) şi încă 13 în aceeaşi regiune (ceramică lucrată la roată), dar şi 12 Dulceanca II (ceramică lucrată cu mâna) şi încă 11 (ceramică lucrată la roată), 12 la Dulceanca I (ceramică lucrată cu mâna), 5 analogii la Dulceanca IV, 8 la Gropşani (ceramică lucrată la roată), 12 la Ciurel (ceramică lucrată cu mâna), 4 la Iatrus (ceramică lucrată la roată) dar şi 4 la Budureasca (ceramică lucrată cu mâna), etc. Peisajul este mai degrabă confuz, părând la fel de uşor de argumentat oricare dintre variante.

În fine, situaţia materialului ceramic din nivelul c al aşezării 1 Bratei nu poate fi clarificată mai mult de atât, din lipsa materialului. Este de remarcat că, de fapt, cele 3 piese întregi sunt tot atâtea tipuri. Cea lucrată la roata lentă este un tip rar. Am selectat numai 4 condiţii de similaritate pentru acest obiect (Ls < 27; Fs < -5; Li < 20; Fi < -15) şi am obţinut o listă cu numai 5 analogii: o piesă de la Locusteni (ceramică romană), una de la Soporu de Câmpie (idem), două de la Soldat Ghivan şi una de la Dulceanca II (ultimele trei – ceramică lucrată cu mâna). Posibilitatea ca această formă să provină din Slovacia (singura alternativă de reţinut) este nulă. Cele două piese lucrate cu mâna, de la Bratei, nu au morfologie contrară posibilităţilor din lumea slavă; este de spus însă că – într-un caz – asocierea unui vas cu Ls atât de mare (>36) cu un unghi la buză atât de mare (120^o) este o ciudăţenie (există totuşi un exemplar, exact în Slovacia), iar al doilea exemplar are picior şi talpă, chestiune destul de neobişnuită în Slovacia (exemplarele cu talpă reprezintă 15,3%, adică 36 din 235).

Din aşezarea 2, nivelul a (datat în ultima treime a sec. VI şi la începutul sec. VII, de autoarea raportului) avem 9 recipiente întregi, din care ar trebui scăzute recipientele foarte mici (sub 200 ml.), pe care nu se poate face morfologie; rămân deci 7, din care 3 lucrate pe roată. Poate ar fi meritat încercarea de a face grupe morfologice, pentru a avea şansa unei analize mai fine. Avem însă numai mediile, grupate pe tehnici şi nivele de aşezare:

- aşezarea 2, nivel a, ceramică lucrată la roată: grupajul analogic supra amintit (poziţia 206), cu Noşlac 3a şi Dulceanca 1b; la poziţia 882 un mare complex analogic, discutat anterior, având între elemente două subgrupe din Oltenia romană (una singură în analogie directă), o grupă de la Mogoşani, una de la Iatrus şi una de la Dulceanca (mixtă), companie suficient de selectă pentru a asigura un caracter roman indubitabil;

- aşezarea 2, nivel a, ceramică lucrată cu mâna: la poziţia 333 analogie cu o grupă mixtă şi târzie din Slovacia (secolul VII şi după) şi cu o altă grupă târzie din lumea slavă, o grupă generică Luka Raikoveţkaia[50] (sec. VIII-IX); nici una dintre acestea nu ne spun nimic despre ceramica de la Bratei, fiindcă o post-datează; la poziţia 798 grupa este prinsă între două direcţii analogice diferite: prima trimite spre două grupe de la Raşcov (4a şi 7; cele două aparţin unor încrengături diferite: 4a aparţine unei grupe regionale slave cu reprezentanţi în Slovacia, iar 7 aparţine grupei regionale slave 1a, care pare să aibă “centrul” chiar la Raşcov, cu o minimă ramificaţie în Ucraina); a doua direcţie analogică trimite din nou spre Slovacia şi la grupa 1 de la Budureasca;

Aşezarea 2, nivelul b (datat în a doua jumătate a sec. VII) are numai 4 vase întregi, lucrate la roată, 4 jumătăţi şi doar câteva fragmente modelate manual.

- aşezarea 2, nivel b, ceramică lucrată la roată: la poziţia 305 analogie cu grupa 11 Botoşana (ceramică lucrată la roată); la poziţia 1058 se adaugă grupa 3b de la Noşlac.

Pentru a încerca o concluzie, nivelurile târzii ale aşezărilor de la Bratei prezintă un tabel analogic dificil şi contradictoriu, datorat şi materialului ceramic insuficient. Nivelul c al aşezării 1, cât şi nivelul a al aşezării 2, ambele datate la sfârşitul secolului al VI-lea sau începutul veacului următor, au analogii mai degrabă confuze, care permit ipoteza unei interferări slave. Interesant şi paradoxal, nivelul b al aşezării 2, datat după jumătatea secolului VII revine la analogii clare, cu grupe despre care ştim, din analize anterioare, că au un indubitabil caracter romanic. Ce s-a întâmplat? Au plecat slavii, aşa cum au venit?... Este un scenariu posibil. Pentru a-l verifica avem nevoie de mult mai multe date.

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica arhaică de la Capidava

---

[42] BÂRZU 1995.

[43] ZAHARIA 1995.

[44] BÂRZU 1995, p. 241.

[45] BÂRZU 1973, respectiv finalul sec. IV şi, probabil, ceva în sec. V (greu de spus cât, probabil o treime).

[46] BÂRZU 1995, p. 248.

[47] BÂRZU 1995, p. 251, în special nota 68.

[48] BÂRZU 1995, p. 244.

[49] În care cred cu înverşunare şi unii colegi de generaţie (COSMA 1996; STANCIU 1999).

[50] RUSANOVA 1976, fig. 8/1-7; medie generică, destinată doar a sugera direcţia de dezvoltare a ceramicii din Ucraina.